Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Romania, te iubesc, oriunde m-as afla

Romania, te iubesc, oriunde m-as afla

 Romania, te iubesc, oriunde m-as afla
La fel ca in cazul instaurarii comunismului, cred ca e bine ca, acum, apele fiind mai linistite, sa ne intrebam: eu ce-as fi facut? Daca traiam in strainatate, m-as fi dus sa votez? In ce conditii? Cati kilometri as fi fost dispus sa parcurg pana la o sectie? Care e distanta pe care mi-as fi asumat-o, dus-intors, tinand cont de banii pe care-i am si de indatoririle de a doua zi? Si cate ore as fi stat la coada? La nevoie, cat as fi rezistat? Care sunt, deci, spatiul si timpul pe care le-as fi acordat ideii ca merita, ca e important, ca e o datorie? Discutia nu poate ramane asa, in stadiul respectului emotionat fata de romanii din diaspora. Tin sa o duc mai departe din simplul motiv ca vreau sa inteleg. Si pentru ca m-am intrebat, mai intai, daca eu m-as fi asezat la o asemenea coada cu o seara inainte sau in dimineata votului, iar, apoi, daca as fi ramas, si cat as fi ramas. Cel mai simplu e sa-ti spui ca un vot in plus sau in minus nu schimba situatia. Cel mai simplu e sa lasi in seama altora: “Acuma, si daca nu ma duc, care-i problema?”. Sau, ajuns acolo si ingrozindu-te ca mii de oameni asteapta inaintea ta, sa renunti: “Acuma, si daca nu raman, sunt destui care o vor face si pentru mine”. E omeneste sa cauti confortul, sa vrei sa-ti fie mai usor intr-o duminica cenusie de noiembrie, sa preferi canapeaua – statului in picioare si televizorul de acasa – unei cozi descurajante, la al carei capat nu vei avea nici o garantie ca a meritat. Ganditi-va cum reactionam cand, intr-o banca, la Finante sau la un ghiseu oarecare, gasim patru-cinci persoane in fata noastra. Avem un interes direct, palpabil, si totusi, deseori, obisnuiti sa ne alergam viata din urma, decidem sa nu stam. “Las’ ca vin maine, acum n-am stare”. Ganditi-va cum ne-a modificat internetul timpii de rabdare, cum nu ni se mai pare acceptabil sa cumparam bilete inaintea unui spectacol, ci sa le comandam, relaxati, de acasa, ganditi-va cat de iritati izbucnim cand “cade netul”, cand “se blocheaza” laptopul sau cand viteza de transfer e prea mica. Ganditi-va cum chiar si noi, cei trecuti de tinerete, darmite generatia copiilor nostri, ne-am adaptat urgent mintile unui mecanism de tip touchscreen: ating si se intampla. Astazi, ni se pare firesc ca rezultatul unei comenzi sa fie vizibil dupa o secunda. Asa ne-au obisnuit computerele, dar mai ales telefoanele mobile si tabletele. Ni se pare normal ca realitatea sa ni se supuna, sa “percuteze”, pentru ca noi n-avem timp de pierdut. Ne cheama viitorul si ne grabim spre el ca oile catre prapastie. Ei bine, in aceasta lume a “reactiei rapide”, in care ne inchipuim ca totul se misca la voia noastra, niste oameni stau ore intregi la coada, in frig, in picioare, lipsiti de vreo certitudine, pentru un posibil interval de cateva secunde in care sa voteze. De ce? * Anul acesta, a aparut si in romaneste un volum care a starnit dezbateri temeinice in Vest, dar care, din pacate, nu reprezinta un subiect suficient de atragator pentru presa mainstream de la noi. Se numeste “Antifragil” si duce la un nivel superior, de sinteza, ideea pe care filosoful american de origine libaneza Nassim Nicholas Taleb o lansase in faimoasa lui carte “Lebada neagra”. Ce este o “lebada neagra”, in definitia lui Taleb? Un eveniment cu totul neasteptat, fie de bine, fie de rau, ce rastoarna asezarea si regulile intr-un domeniu, intr-o comunitate sau chiar la nivel mondial. Un soc total, neprevazut de nimeni, precum criza globala din 2008 sau, mai devreme, atacul asupra World Trade Center din 11 septembrie 2001. In cartea omonima, Taleb critica tentatiile modernitatii de a cauta mereu explicatii logice dupa producerea unui asemenea eveniment impredictibil. Istoricii, analistii si, evident, jurnalistii refuza sa accepte ca vietile ne-ar putea fi trasnite de ceva ivit parca din alta lume, si-atunci, a posteriori, inventeaza conexiuni si asocieri cauzale din dorinta de a face inteligibil tot ce ni se intampla ori, pur si simplu, pentru a-si masca incompetenta. In noua sa carte (un fragment puteti citi AICI ), Taleb merge mai departe: propune un concept integrator – antifragilul – si inventariaza acele profesii, structuri, institutii si tari care nu numai ca nu sunt deteriorate sau distruse de o “lebada neagra” negativa, ci chiar au de castigat de pe urma ei. Cu alte cuvinte, fie datorita alcatuirii sale, fie datorita relatiilor in care este situat, antifragilul – spre deosebire de elementul robust, care doar rezista – iese intarit din cutremurul unei “lebede negre”. Exemple? Taximetria este o meserie antifragila, spre deosebire de cea de specialist in resurse umane. Pentru ca freelancerul e antifragil in raport cu cel adancit in acelasi loc de munca si, deci, expus unui risc de faliment. Cel care citeste carti e antifragil in comparatie cu cel deprins sa caute pe net. Un oras-stat este antifragil, in timp ce o tara centralizata este cu totul vulnerabila, vinul este antifragil, pentru ca e baut de cand lumea, daca il pui alaturi de bauturi inventate in ultimele decenii, si, in general, este antifragil tot ceea ce si-a dovedit adaptabilitatea si, eventual, a devenit rutina de-a lungul unor perioade mari de timp. Sunt antifragile toate structurile complexe care au progresat prin sacrificarea unor componente, de la omul oarecare pe care o boala neletala ori un stres moderat il intaresc, pana la omenirea de azi, care e rezultatul genetic al unor milenii de fragilitati personale si partiale, dar care, per ansamblu, a preluat amenintarile, precum in aikido, si a incercat sa le transforme in energie proprie. Si-atunci, intorcandu-ma la intrebare – cum se explica rabdarea si ambitia a zeci de mii de oameni, de dragul unui biet vot? -, raspunsul meu e acesta: diaspora este cea mai antifragila parte a poporului roman. Acesti oameni au reactionat deja la o “lebada neagra” negativa – foamea din familiile lor, mineriada din 1990, dezamagirea din 2000 sau criza din 2008. Si nu au reactionat dandu-se batuti, n-au fost, deci, fragili si casanti, nu au reactionat nici rezistand pur si simplu, asa cum am facut multi dintre noi (cu precadere inainte de 1989), ci vazand in acest eveniment cumplit semnul ca trebuie sa incerce o alta varianta, sa plece pentru a-i ajuta pe cei dragi ori pentru a se implini pe ei insisi intr-un mediu mai prielnic. A te adapta intre straini, departe de tot ceea ce iti asigura linistea si stabilitatea, este o proba de antifragilitate. A aduna suficienti bani incat sa poti trimite familiei o suma ce-i asigura traiul zilnic, a te intoarce periodic si a-ti ridica o casa cum nu visai cu cativa ani inainte, a-ti gasi, dupa ce ai trecut prin umilinte, un job care sa te multumeasca, a te insuruba, deci, intr-o lume care, la inceput, nu era nici o secunda a ta, acestea sunt dovezile unei adaptabilitati creatoare, ale capacitatii de a-ti depasi multe spaime si de a te sui, cu incapatanare, pe valul care te loveste la un moment dat. Nu scriu aceste lucruri pentru o comparatie cu noi, cei ramasi. Ar fi stupid. Cine n-a emigrat nu are cum sa priceapa dorul de casa, sentimentul de a fi parasit si de a o lua zi de zi de la capat, mai ales in primii ani, pentru ca trebuie. Nimeni, cred, nu vrea sa-si paraseasca tara definitiv. Nimeni nu-si incredinteaza copiii in grija bunicilor fara sa i se stranga inima, nimeni nu-si lasa parintii bolnavi fara gandul mereu apasator ca risca sa nu-i mai vada. Nimeni nu ar fugi daca i-ar fi bine aici. Ceea ce s-a petrecut in aceste zile este, pe cat de omeneste se poate pricepe, felul lor de a spune ca ne iubesc si ca n-ar fi plecat, de fapt, niciodata.

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000