Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Prabusirea imperiilor de carton

Prabusirea imperiilor de carton

catuse0 Prabusirea imperiilor de carton
catuse0
De ceva timp, ni se dezvaluie aproape zilnic ca multi dintre bogatatii Romaniei postdecembriste stau pe averea lor ca pe o mlastina in care clocotesc putreziciunile. Si-au facut-o in chip necinstit, in imensa majoritate a cazurilor, prin contracte dubioase cu Statul. Nu putini dintre ei si-au etalat bogatia cu o agresivitate tipic ghiorlaneasca, astfel incat sa te umileasca numai privindu- le fala. Unii si-au aratat-o la televizor. Altii si-au scos-o la vedere: Palate cu aspect de cetati fortificate, masini de lux, iahturi, elicoptere, cavouri aurite. Investigatiile presei, anchetele procurorilor, sentintele judecatorilor dau seama de prapastia dintre ceea ce afiseaza Noul Ciocoi, Ciocoiul cu bodyguard, cum suna titlul unui excelent roman dedicat, de Dinu Sararu, fenomenului, si ceea ce este el in realitate: Un bandit. Cu aproape 20 de ani in urma Romania postdecembrista, in varsta doar de 4 ani, se confrunta cu un fenomen asemanator celui de azi: Intr-un editorial din „Evenimentul zilei”, 12 martie 1996, il defineam drept Prabusirea imperiilor de carton, lansand astfel in circuitul public o noua sintagma menita a surprinde tulburele vremi postdecembriste. Il republic intrebandu-ma si intrebandu- va: Putem vorbi si acum, in 2015, de o Prabusire a imperiilor de carton? „Ca americanilor nu le ies filme despre rusi m-a putut convinge, inca o data, urmarind in aceste zile la TVR, superproductia „Ecaterina cea Mare”. Desi nemtoaica prin nastere, Ecaterina a II-a a devenit rapid, dupa instalarea pe tronul tarilor, un tipic despot rus. Asemenea tuturor stapanilor de dincolo de Nistru, de la Ivan cel Groaznic pana la Iosif Vissarionovici Stalin, ea s-a remarcat prin cruzimea cu care si-a transformat propriul popor intr-o materie prima ieftina pentru realizarea ambitiilor dictatoriale inauntru si a poftelor expansioniste in afara. Din acest personaj feroce, reunind stralucit perfidia machiavellica occidentala cu dezlantuirile trupesti tipic orientale (a avut zeci de amanti), filmul american a facut din ea un soi de chelnerita din Ohio sfasiata intre amorul pentru un camionagiu din Arkansas si datoria de a duce la timp fripturile la masa. Numai prin uluitoarea capacitate americana de a reduce lumea la un hamburger se explica ocolirea de catre film a unuia dintre momentele prin care Ecaterina cea Mare a ramas nu numai in istoria Rusiei, dar si in cea a fantasmagoriilor nascute in istoria omenirii de regimurile despotice: Voiajul in Crimeea. Invitata de Potemkin sa viziteze provinciile din Sud, recent cucerite, tarina beneficiaza de un alai halucinant, posibil doar in lumea care l-a dat pe Gogol si pe Dostoievski. Pana la Kiev se merge cu un convoi de sanii. De fapt, nu sanii propriu-zise, ci un fel de saloane pe talpici, garnisite cu jilturi, divane, mese, saloane, in care se poate sta in picioare. Aceste vile care luneca pe zapada sunt in numar de 14. Le urmeaza 164 de sanii mai modeste, ale suitei si servitorilor. 600 de cai de schimb asteapta la fiecare popas. Fiind un ger de minus 17 grade, Potemkin, omul de incredere al tarinei, pune pe traseu butuci imensi, care ard zi si noapte pana la trecerea convoiului, sa-i dea impresia distinsei calatoare ca in jur nu-i iarna, ci primavara. Intre timp, venind primavara propriu-zisa, de la Kiev, alaiul continua calatoria pe Nipru. Nici aici Potemkin nu se dezminte. Tarina si oaspetii sai straini beneficiaza de sapte galere gigantice. Le urmeaza 73 de ambarcatiuni. Echipajul total numara 3.000 de oameni. Fostul amant al Ecaterinei – care, pentru a impaca formidabila nevoie sexuala a tarinei cu pastrarea propriilor privilegii, ajunsese sa-i verifice personal pe tinerii candidati la patul monarhic – isi manifesta din plin geniul in organizarea a ceea ce va ramine in fondul principal de nazbitii ale omenirii sub numele de potemkiniada. Supusii majestatii sale traiesc intr-o mizerie crunta, imposibil de imaginat in alta parte a lumii. Potemkin se ingrijeste, insa, ca inaltii ochi ai tarinei sa nu intialneasca bojdeucile de pe mal, locuite de mujici zdrentarosi si zbarliti. Drept urmare, intre satele propriu- zise si apa Niprului, ei ridica niste cladiri din lemn vopsit, impodobite cu ghirlande si covoare, cladiri care se rezuma de cele mai multe ori la un singur perete, cel dinspre fluviu, o fatada stralucitoare menita sa ascunda realitatea mizera, fatada care e darimata dupa trecerea alaiului. Tot pe mal, din loc in loc, cetateni travestiti in cazaci se dedau la cavalcade salbatice. Pe langa nava tarinei forfotesc ambarcatiuni cu tineri si tinere care interpreteaza cantece exprimind bucuria de a trai sub regimul Ecaterinei cea Mare. Totul e fals. Totul e un imperiu de carton. Daca impungi cu destu’, intreaga aceasta cladire fascinanta se naruie, dezvaluind fata hidoasa a adevaratei realitati. De ce-ar fi fost bine daca filmul prezentat la TVR ar fi cuprins si acest voiaj? Pentru ca romanii ar fi inteles ceva nu numai din Rusia Ecaterienei cea Mare, dar si din Romania lui Ion Iliescu. Evenimentele din ultimul timp au evidentiat ca, de citiva ani incoace, Romania e spatiul unor imperii de carton. Gigi Kent, Sever Muresan, sefii de la Credit Bank, de la Dacia Felix, Gheorghe Dragodan, Ion Sandu au oferit intregii tari imaginea unor miliardari americani. Firme cu pretentii de a intrece in putere financiara Coca-Cola, vile somptuoase, Mercedes-uri de ultimul tip, voiajuri in strainatate, amante de lux. Cu un anume timp in urma, putini ar fi crezut ca toate aceste imperii nu sunt altceva decat niste falsuri inimaginabile, niste fatade care ascundeau mizeria unor bieti escroci. Asa cum cladirile cu ghirlande si cu covoare, asezate de Potemkin pe malul Niprului, ascundeau nenorocita realitate a satelor rusesti de sub domnia Ecaterinei a II-a. Prosperitatea acestor asa-zisi oameni de afaceri s-a dovedit, in ultima instanta, o biata potemkiniada. Bazate pe credite fabuloase, date de unele banci intr-o iresponsabilitate criminala, aceste imperii de carton s-au prabusit la prima clatinare. Dezvaluind adevarul, cruntul adevar despre proprietarii lor.”

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000