Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Pentru generatia post decembrista

Pentru generatia post decembrista

Aseara a fost ziua copilului unuia dintre cei mai buni prieteni ai mei. Fiind un eveniment de familie, nu m-am invitat. Dupa ce bunicii si restul rudelor au plecat, taica-su ma suna sa dea o bere. Mno, cum sa te duci fara cadou la ziua copilului? Dar, mai mult decat atat, ce poti lua la opt seara pentru un copil de 8 ani? La copii, pentru a te scoate cu cadoul, ai trei variante: dulciuri, jucarii sau, daca vrei sa fii persoana pe care o asteapta cu sufletul la gura, bani. Daca incepi cu haine sau sosete, te scoate de la inima. Tinand cont ca era tarziu si nu m-am gandit la bani, am ales cea mai simpla cale: Oul Kinder. E si dulce si are si jucarie. Prin urmare, hai sa caut oua Kinder in magazinele dintr-un oras in care cam la 8 seara se inchide tot (era cam 8 fara zece). Am intrat in primul magazin, ala de langa blocul meu si am prins vanzatoarea ca se pregatea sa inchida. Cunoscandu-ma, a acceptat sa ma serveasca.“Aveti oua Kinder?”“Da!” Hopa, uite ca au. Mno, cate sa iau? Ca nu ma pot duce cu un ou Kinder, ce naiba… Mai avea cinci oua Kinder, le-am luat pe toate. Am platit si am plecat. Si, pe drum, mi-am adus aminte de anii ’90 si de ouale Kinder… In Buzau au aparut ouale Kinder imediat dupa Revolutie. Cam 6 luni trecusera de la schimbarea comunistilor cu noii comunisti, tin minte ca era vara cand am vazut primul ou Kinder. Stiam de ele inca de pe vremea comunismului, dar nu vazusem niciodata unul. Aveam niste rude al caror copil primea din strainatate jucarii de la ouale Kinder. Nu primea ouale, doar jucariile. Nici ala nu avea voie sa se joace cu ele, bineinteles. Stateau in vitrina, langa bibelouri, pentru a fi admirate. Cum sa te joci cu ele, daca se strica? Nici cand erau parintii plecati de acasa nu aveai acces la ele, vitrina era incuiata si naiba stie unde era ascunsa cheia respectiva. Asa ca stateam si ne uitam la ele cu speranta ca, la vreo sarbatoare, vom avea ocazia sa le si atingem. Nu sa ne jucam cu ele, doar sa le tinem in mana. Apoi a venit revolutia si, la cateva luni, au aparut si ouale Kinder. In Buzau erau mai valoroase decat aurul printre pustani, dar si printre parinti. Initial veneau putine si, normal, in cateva secunde se vindeau. In al doilea rand erau extraordinar de scumpe (pentru ca asa s-au imbogatit unii). Nu mai tin minte cat de scumpe erau, dar stiu sigur ca strangeam o gramada de bani pentru a-mi cumpara singur unul. De primit de la parinti il primeam doar daca era ziua mea sau Craciunul… Copilul a carui familie era printre cele mai instarite din cartier avea o colectie de vreo 20 de jucarii de la ouale Kinder, si era foarte mare lucru. In primul rand pentru ca parintii prindeau sa le cumpere si in al doilea rand pentru ca ii cumparau “atat de multe”. Cand, de ziua mea, am primit doua oua Kinder (unul de la parinti si unul de la bunici) aproape ca am lesinat de bucurie. Bani, prajituri, invitati, nimic nu mai conta. Era nirvana, raiul coborase pe pamant, eram cel mai fericit si vedeam invidia in ochii celorlalti copii. Dar nu mai conta, aveam doua oua Kinder! Nici plansetele de dupa nu le stiu copiii din ziua de azi cand, dupa ce le-am desfacut, am vazut ca este aceeasi jucarie in ambele. Ma ajunsesera blestemele, ce sa zic… Asa era acum 24 de ani. Ne bucuram la o jucarie de 50 de centi care ni se vindea cu 10 dolari. Ne bucuram pentru ca, spre deosebire de azi, nu aveam acces la ele. Nu ca nu ni le permiteam ci pentru ca nu existau in Romania sau, daca apareau, cu 20 de oua Kinder cred ca-ti plateai rata la masina sau la apartament. Si acum te simti jenat pentru ca te-ai dus la ziua unui copil “cu doar cinci oua Kinder”… Asta e un alt motiv pentru care nu regret comunismul. Si, cumva, chiar atat de greu fiind, sunt bucuros ca am avut copilaria pe care am avut-o. Sunt bucuros ca faceam schimburi de surprize de guma Turbo, ca jucam liniuta, ca furam cirese si nuci, ca invarteam un cauciuc cu o sarma. Si sunt fericit pentru ca am ce povesti si altora. Si ma intristeaza sa aud acum copii de 6-7 ani care te intreaba: “Tu ce tableta ai avut cand ai fost mic?”. N-am avut tableta cand eram mic. Am avut o creanga cu un nod care era cel mai tare pistol din tot cartierul si eram cel mai bucuros. Nu am avut nimic si, totusi, eram fericit. Bucuria aia, din nefericire, nu poate fi explicata acum niciunui copil nascut dupa revolutie. P.S. La multi ani Bozo

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000