Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
O iubire peste timp

O iubire peste timp

Stefan Augustin Doinas Irinel Liciu

 O iubire peste timp
L-am cunoscut pe Ștefan Augustin Doinaș (n. 26 aprilie 1922) după decembrie 89. Il întilnisem și mai inainte, la revista Secolul XX, unde era redactor șef adjunct, cred, și o dată l-am intîlnit la Petre Stoica acasă, cu care eram vecin, unde venise să corecteze ceva – Ileana Stoica, fiind dactilografă la acea revistă. Am și făcut puțina politică împreună, el fiind din 92, senator din partea PAC alături de Al. Paleologu, etc, eu deputat al PAC. Știam ceva despre povestea de dragoste trăită alături de Irinel Liciu, balerină  cunoscută. O dată i-am zărit impreună, in anii 90, ea venise să-l ia de la Senat, să meargă într-o vizită. Știam că erau împreună din anii 50, de fapt, de o viață. Impresionant, într-o lume plină de superficialitate în sentimente și în care poveștile de iubire se destramă atît de repede. Asta se întîmplă pentru că fiecare se iubește pe sine, nu pe celălalt. Cuplul lor a rezistat decenii. A durat pină la moarte.

Cam la zece ani de cînd îi întîlnisem in Piața Palatului, Ștefan Augustin Doinaș a murit. Abia împlinise 80 de ani, era 25 mai 2002. S-a întîmplat la spitalul Fundeni. Fusese operat de cancer de dr Irinel Popescu, dar inima lui nu a rezistat. Dr-ul a sunat-o pe Irinel Liciu, i-a dat trista veste și a invitat-o la spital să își vadă soțul și pentru îndeplinirea unor formalități. Ceea ce s-a și întîmplat. Apoi Irinel Liciu s-a întors acasă, a scris o scrisoare de adio și a luat somnifere. Nu s-a mai trezit niciodată. Așa se sfirșea o mare și extrem de rară poveste de dragoste…Notase pe banală foaie de hîrtie cuvintele – ”Domnul meu şi Dumnezeul meu, iartă-mă! Doinaş, dulcele meu, o prea mare iubire ucide”. Irinel Liciu îl iubise pe bărbatul ei mai mult decît pe ea insăși și dispariția lui o privase de sensul vieții.

Ștefan Augustin Doinaș, s-a născut lingă Arad, (n 1922), a făcut studii de medicină și literatură la Sibiu în anii 40, unde s-a afiliat ”Cercului de la Sibiu”- Ion Negoițescu, ID Sârbu, Radu Stanca, Radu Enescu etc. După război a fost profesor în satele din jurul Aradului. În 1955 vine la București, face traduceri, stilizează manuscrise ale unor celebritați ale momentului. Din 1956 este angajat redactor la revista Teatru. O cunoaște pe Irinel Liciu de care se îndrăgostește. Irinel Liciu (n. la Cluj, 1928), după studii la Moscova și Leningrad, era primbalerina Operei Române. Era o mare frumusețe, f. curtată, o tînără femeie în plină glorie. În februarie 1957, Doinaș este arestat și condamnat pentru ‘”omitere de denunț”. Nu turnase Securității un coleg care comentase favorabil în redacție revoluția de la Budapesta. Era o perioadă de întețire a represiunii, cînd Gheorghiu Dej a luat măsuri dure, speriat de ce se întimplase la Budapesta. În timpul anchetei, Doinaș, a acceptat să semneze un angajament de informator cu Securitatea.

După un an de detenție a fost eliberat și s-a căsătorit cu Irinel Liciu, în aprilie 1958. Irinel Liciu strălucea pe scena Operei, alături de alte stele. Partenerul ei de scenă a fost Gabriel Popescu, considerat cel mai mare balerin român al epocii. Împreună au jucat toate rolurile mari și făceau săli arhipline. Regimul acorda mare atenție – după model sovietic – artei baletului. La eliberarea lui Doinaș din închisoare a contribuit nu numai pactul cu Securitatea, dar și relațiile din protipendada comunistă pe care le avea Irinel Liciu. Nici Gabriel Popescu nu a scăpat ieftin de tutela comunistă. A fost închis ca homosexual, în cadrul unor procese intentate comunitații despre care am mai scris o dată aici.

Doinaș deși eliberat este șomer și nu are dreptul să publice. Și-a reluat vechile lui activități pentru a supraviețui. Face traduceri, corectează și perie manuscrisele altora. Odată cu liberalizarea din anii 60 începe să publice in diverse gazete literare, îi apar primele cărți. I se recunoaște valoarea, este premiat, omagiat, călătorește în străinatate. Imbătrînește alături de iubita lui de care este nedespărțit, Irinel Liciu, retrasă (la începutul anilor 70, la 42 de ani ) de pe scenă și unde a refuzat să revină.

Azi odihnesc împreună la cimitirul Bellu. Patriarhia Română fiind de acord să aibe slujbă religioasă, cu toate că Irinel Liciu – fiind sinucigașă, păcat extrem – nu ar fi avut drept. Cu formulă tocită, consacrată, banală, dar exactă, aș spune – Nici moartea nu i-a despărțit.

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000