Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Mediocritatea e de aur

Mediocritatea e de aur

citat de dostoievski 638x338 png Mediocritatea e de aur
citat de dostoievski 638x338 png
Inca din primele articole postate pe adevarul.ro am sustinut ideea ca polarizarea sociala, ca diferenta dintre bogati si saraci, a inceput in primele zile de dupa 1989. In acest sens, il invocam pe „rechinul” miliardar George Sörös, care, chiar cu referinta la Romania, spunea ca cine nu s-a urcat in primele trei luni in „trenul capitalismului”, nu il mai poate ajunge din urma. Stia miliardarul ce stia, si nu numai din eseurile sau tratatele de Economie politica. Dupa parerea noastra, dincolo de caleidoscopul biografiilor individuale, doua sunt asa-numitele categorii de „resurse umane” ale imbogatirii postcomuniste, adica de dupa „evenimentele” din 1989. In primul rand, sunt demnitarii fostului regim, care erau impartiti in doua grupuri, demnitarii politici, adica Sefii din PCR, si membrii Securitatii. In ultimii sai ani, Dictatorul a luat masuri de imbunatatire a politicii de cadre. Adica, nu mai puteai ajunge sef, doar pentru ca esti fiu de muncitor, sau de taran sarac, ca pe vremuri. La randul lor, membrii Securitatii au fost obligati la studii superioare, la absolvirea unei Facultati, mai ales a celei de Drept. Ca universitar, i-am urmarit la examene. In marea lor majoritate, cu rare exceptii, acestia erau „baieti destepti”, unii chiar foarte destepti. Pe aceasta prima linie a imbogatirii, demnitarii politici „aveau in ranita” -cum ar spune Napoleon- diplomatia si relatiile de grup privilegiat, iar membrii Securitatii stapaneau informatiile secrete, nestiute de toti muritorii de rand, „simpli cetateni”, cum li se mai spune azi.. In mod oarecum paradoxal, cea de a doua resursa umana au constituit-o mediocrii, mai precis, mediocrii complexati. Complexele de inferioritate pot fi de cele mai variate feluri. Ele se pot datora unor defectiuni fizice, lipsei de prestigiu social al familiei, chiar conditiei etnice a unor categorii de cetateni, care se considera defavorizati, si, nu in ultimul rand, vine si mediocritatea scolara. Chiar si in interiorul unei familii organizate este posibila aparitia complexului numit „Cain si Abel”.Sa vedem ce este cu cea de a doua linie, a mediocrilor complexati. In sirul notelor 1-10, mediocrul primeste din partea profesorului, sau din partea vietii, notele 5-6. Unii dintre ei sunt fericiti, pentru ca au luat examenul, fie acesta scolar sau examen al vietii. Altii, insa, nu se impaca deloc cu aceasta situatie, incep sa ii urasca pe profesori si pe premiantii clasei. Acestia sunt mediocrii complexati, care se vor razbuna intr-un fel sau altul, pentru umilintele indurate. Foarte multi dintre demnitarii de azi au absolvit facultatile private. Or, pana la intrarea in lucru a „Comisiilor de validare” a facultatilor private, dar si dupa aceea, multe dintre aceste facultati au fost doar niste „buticuri” de vandut diplome, in care, in spatele notelor 8-10, se ascundeau si se mai ascund in tacere toate notele precedente. Explozia doctoratelor a fost un fenomen insotitor, iar daca la un profesor ca Adrian Nastase si-a luat doctoratul Victor Ponta, cu o teza plagiata, ne putem imagina ce s-a petrecut in cazul altor doctoranturi si doctoranzi. "Cele doua linii ale resurselor umane postdecembriste s-au intersectat dupa diverse ecuatii, greu de descifrat, compenetrarea lor fiind reciproca. Dar, pe intregul camp al promovarilor, se manifesta un principiu pe care l-am putea numi principiul conservarii mediocritatii." De la stramosii nostri latini, mostenim si zicatoarea „Simili similis gaudet”, adica „Cei care sunt la fel se bucura unii de altii”. Merge aici si cunoscuta zicatoare autohtona „A tunat si i-a adunat”. Limba romana face diferenta dintre singularul cuvintelor „partid”, care este politic, si „partida”, care poate fi una de sah, de table, de poker, sau chiar de sex. La plural, diferentele se anuleaza, iar atunci avem „partidele”, in ambele intelesuri, cel politic si cel a-politic, uneori chiar ne-politicos. In aceasta situatie, o parte dintre oamenii talentati nu intra in viata politica pentru ca „s-au dumirit”, cum ar spune Petre Tutea, adica s-au lamurit ca politica este versata si versatila, sau, mai pe sleau, ca este o prostituata, respectiv o curva. Iar alti oameni talentati, adica si destepti, dar si corecti, nu intra in ecuatia puterii, pentru ca nu sunt selectati de catre mediocrii aflati la putere, sau in lupta pentru putere. Pentru aceste intrari, s-au cristalizat diverse criterii tacite, intre care mai importante sunt „cotizatiile”, banesti sau de servicii, cu forme si mai ales fara forme legale, apoi, relatiile de rudenie, relatiile de prietenie, ca si alte cateva relatii care tin de „partida”. Altfel spus, mediocritatea se auto-conserva, si, chiar daca ii exclude pe prosti, ea nu ajunge sa selecteze si talentele necesare in conducerea politica a unei tari. Luati-l in considerare (nu neaparat si in consideratie) pe premierul Victor Ponta. Dupa lovitura de stat, data impreuna cu Crin Antonescu (Abel), Victor Ponta (Cain) este numit premier de catre Traian Basescu, acesta fiind cu adevarat un talent politic. Nu dupa multa vreme, recentul „uns” se indreapta cu toata violenta impotriva binefacatorului sau, pe care il acuza ca este dictator si il imprejmuie cu o serie de epitete, la care „Marinarul” nu-i ramane dator. Nu stofa de dictator, ci stofa de tiran are chiar Victor Ponta, intrucat tiranul ia decizii arbitrare, cum il taie capul, interpretand Legile cum ii vine sau ii convine si dand „Ordonante” care numai „de urgenta” nu sunt, pentru interesul national sau al „simplilor cetateni”, cum ii place premierului sa le spuna, sau sa ne spuna. Arbitrariul subiectiv este evident in frecventa cu care premierul foloseste pronumele personal persoana I, adica EU, ca in declaratia „Acum, eu am bani pentru Romania”. Asa ceva poti sa spui doar atunci cand ai bani mosteniti de la parinti, sau, eventual, de la matusile bogate, ca in cazul matusii Tamara. In constelatia stelara mediocra a lui Victor Ponta apar tot felul de stele noi. Confratele din „acelasi aluat” juridic, adica Dan Sova, asigura faimoasa „rotatie a cadrelor”, trecand de la uimitoarea functie de „Ministru al Marilor Proiecte” (MMP), la aceea de „Purtator de cuvant”, adica de cuvinte si de taceri. Doamna Rovana Plumb, care abia rosteste cateva clisee, intr-un limbaj care poate fi numit „de plumb”, nu doar unul „de lemn”, ajunge in inalta functie de Presedinte al PSD. Ramas la nivelul bacalaureatului seral, presedintele „Camerei deputatilor”, Valeriu Zgonea, viseaza sa ajunga dansul in locul Rovanei Plumb, si, de ce nu, poate chiar Presedintele tarii, dupa modelul maestrului Ponta. Democratia noastra post-revolutionara este atat de larga, incat genereaza impresia ca poti fi azi presedinte de bloc (de locuit, nu politic), maine, presedinte de partid, iar poimane, presedinte de tara. Si asta, daca te inscrii intr-un partid care este si o partida, si daca esti coerent si consecvent. Asa cum este Victor Ponta, care reia seria de epitete cu care il gratula pe Traian Basescu si o imbogateste cu referinta la Klaus Iohannis. Fals doctor in Drept, Victor Ponta nu stie, probabil, ca epitetul este figura de stil cea mai saraca sub raport spiritual („saraca cu duhul”, ar zice dansul), si ca orice caracterizare a cuiva este implicit si o autocaracterizare. Daca prostul ar sti ca este prost, atunci el n-ar mai fi prost, ceea ce este valabil si pentru toti mediocrii. Care, mai ales prin contributia rudelor, pot fi si submediocrii, daca nu chiar prosti, dar fara sa stie. PS. In „Etica Nicomahica”, Aristotel defineste conceptul Masurii ca pe un loc de mijloc intre doua extreme, care sunt si doua excese, unul fiind „prea putinul”, altul fiind „prea multul”. Astfel, Curajul este o virtute etica, insotita de doua vicii: Lasitatea, care tine de „prea putin”, si Temeritatea („curajul nebunului”, ii spunem noi, romanii), care tine de „prea mult”. Romanii, adica stramosii nostri latini, l-au preluat pe Aristotel, dar in modalitatea lor, una cantitativa. Locul de mijloc devine locul mediei statistice, iar aceasta ne trimite la mediocritate, de unde si concluzia lor „Aurea mediocritas” („Mediocritatea este de aur”). Fara sa il fi citit pe Aristotel, Bula a intuit, pe contul vietii sale proprii, atat intelesul aristotelic al masurii („Ce-i prea mult nu-i sanatos”) cat si intelesul strabunilor latini (abordat ironic prin „Nici prea, prea, nici foarte, foarte”).

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000