Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Margareta Pogonat a murit. Marea actrita avea 81 de ani

Margareta Pogonat a murit. Marea actrita avea 81 de ani

margareta_pogonat_1246025617_1 Margareta Pogonat a murit. Marea actrita avea 81 de ani
margareta_pogonat_1246025617_1
Actrita Margareta Pogonat a murit duminica, la varsta de 81 de ani, din cauza unui cancer, a declarat pentru MEDIAFAX Anca Rusescu, fiica artistei. Fiica artistei a mai declarat pentru MEDIAFAX ca trupul neinsufletit al acesteia va fi depus la capela cimitirului Iancu Nou din Bucuresti, iar inmormantarea va avea loc marti, la ora 12.00. Toti cei care vor sa ii aduca un ultim omagiu pot merge marti, inainte de inmormantare, la capela cimitirului. Margareta Pogonat s-a nascut pe 6 martie 1933, la Iasi, mama sa fiind actrita, iar tatal sau, om politic. A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti in anul 1959, la clasa profesorului Alexandru Finti, dupa care si-a facut debutul in spectacolul de teatru "Doua lozuri", in care a jucat impreuna cu Grigore Vasiliu Birlic. La inceput a colaborat cu Teatrul de Stat din Botosani, Teatrul National din Iasi si Teatrul de Stat din Ploiesti. Din 1974 si pana in 1998, cand s-a pensionat, Margareta Pogonat a jucat doar pe scena Teatrului Nottara din Bucuresti, in piese precum "Patru lacrimi", "Oameni feluriti", "Sentimente si naftalina" si "Omul care face minuni". In cinematografie a debutat in anul 1957, cu rolul din filmul "Pasarea furtunii", alaturi de Mircea Albulescu, Stefan Ciubotarasu, Paul Sava, Costache Antoniu si Fory Etterle. A mai jucat in filme precum "Doua lozuri" (1957), "Lumina de iulie" (1963), "Meandre" (1966), "Legenda" (1968), "Tinerete fara batranete" (1968), "Pope Joan" (1972), "Zestrea" (1972) si "Trei scrisori secrete" (1974). In 1975, Margareta Pogonat a jucat in filmul "Actorul si salbaticii", de Manole Marcus, distins cu doua premii ale Asociatiei Cineastilor din Romania. A mai jucat si in "Gloria nu canta" (1976), "Regasirea" (1977), "Clipa" (1979), "Visul unei nopti de iarna" (teatru TV, 1980), in serialul "Lumini si umbre" (1993), "Gaitele" (1993), "Binecuvantata fii, inchisoare" (2002), serialul "Cuscrele" (2005) si "Margo" (2006). Margareta Pogonat a lucrat si ca regizor, punand in scena spectacole precum "Cineva are sa vina" (de Jon Fosse), "Caii la fereastra" (de Matei Visniec) si "Gustul mierii" (de Shelagh Delaney). De asemenea, a predat actoria la universitate. In 2009, Margareta Pogonat a primit premiul UNITER pentru intreaga activitate. In 1967, a primit medalia Meritul Cultural clasa I, "Pentru merite in domeniul artei dramatice". Biografie Margareta Pogonat a fost actrita care si-a luat experienta in serios. Margareta Pogonat a gravitat intre personaje aflate in relatii diferite cu lumea de azi, personaje emblematice, enigmatice. A fost o femeie frumoasa, cu trasaturi amintind de eroinele tragediilor grecesti. Farmecul sau, distinctia, dar si generozitatea de dascal innascut dezvaluiau o personalitate incarcata de forta. Margareta Pogonat s-a autodefinit artistic intr-o galerie de personaje-raisonneur, retrase in carapacele lor, a caror dinamica interioara urmareste tocmai fluxurile si refluxurile unor personalitati evadate temporar din siguranta propriului univers. Activitatea de peste 40 de ani de teatru si film a fost incununata de peste 12 ani de invatamant, dupa 1990 devenind profesor de actorie la Universitatea “Spiru Haret”. A fost un pedagog respectat si indragit de studenti. Despre aceasta grea si frumoasa meserie Margareta Pogonat spunea simplu: „Pe studentii mei ii invat ceea ce am invatat si eu… teatru”. Pentru ca teatrul este „o stiinta exacta, care observa, investigheaza si conclude. Apoi se face pasul de la stiinta la arta. Pas care nu se poate defini in cuvinte...” Imediat dupa debutul cu „Doua lozuri” (1959), alaturi de Grigore Vasiliu Birlic, pe scena Teatrului “Mihai Eminescu” din Botosani, actrita joaca pe scena Nationalului iesean (1961-1963) si mai apoi, la Teatrul Toma Caragiu din Ploiesti. Din 1974 pana la pensionare, Teatrul “Nottara” i-a fost casa. Aici a jucat in “O noapte furtunoasa” de I.L. Caragiale, “Casa Bernardei Alba” de Federico Garcia Lorca, “Pensiunea Doamnei Olimpia” de I.D. Serban, “Copiii Soarelui” de Maxim Gorki, “Jocul” de Aurel Baiesu, “Oameni feluriti” de A. Holban, “Clipa” de Dinu Sararu, “Dansul mortii” de August Strindberg, “Patruzeci de carate” de G. Barillet, “Omul care face minuni” de Radu F. Alexandru. In film a interpretat multe roluri, printre care cele din peliculele “Pasarea Furtunii” (1956), regia Dinu Negreanu, “Doua lozuri” (1957) – regia Gh. Naghy, “Lumina de iulie” (1961) – regia Gh. Naghy-Miheles, “Amintiri din copilarie” – regia Eugenia Bostan, “Tinerete fara batranete” – regia Eugenia Bostan, “Meandre” – regia Mircea Saucan, “Apoi s-a nascut legenda” – regia Andrei Blaier, “Drum in penumbra” – regia L. Bratu, “Dragostea incepe vineri” – regia V. Calotescu, “Zestrea” – regia Letitia Popa, “Trei scrisori secrete” – regia V. Calotescu, “Actorul si salbaticii” – regia Manole Marcus, “Papessa Ioana” (film englez) – regia D. Andersen, “Clipa” – regia Manole Marcus, “E atat de aproape fericirea” – regia P. Dinulescu, “Orasul vazut de sus” – regia Lucian Bratu, “Gloria nu canta” – regia Alexandru Bocanet, “Pistruiatul” (serial TV) – regia Francisc Munteanu, “Lumini si umbre” (serial TV) – regia Andrei Blaier, “Crucea de piatra” – regia Andrei Blaier, “Binecuvantata inchisoare” – regia Nicolae Margineanu. Margareta Pogonat a lucrat si ca regizor, punand in scena spectacole precum "Cineva are sa vina" (de Jon Fosse), "Caii la fereastra" (de Matei Visniec) si "Gustul mierii" (de Shelagh Delaney). In 1967 i s-a acordat medalia “Meritul Cultural” clasa I „pentru merite in domeniul artei dramatice”, iar in 2009 a primit Premiul UNITER pentru intreaga activitate. in 2011, un ultim omagiu pentru Margareta Pogonat: o stea pe aleea “Walk of Fame” din fata cinematografului din Ploiesti. In urma cu doi ani, marturisea cu amaraciune, despre destinul sau: “Dupa ce ai fost cu agenda plina o viata, sa nu mai ai ce face a doua zi dimineata, decat ceva de gospodarie, nu e placut. Este si greu, dar si frumos sa fii dascal. Trebuie sa o faci cu placere, cu interes, sa-ti iubesti studentii ca pe copiii tai, ca pe viitori actori, sa-i iubesti si sa vrei sa le dai tot ce a trecut prin tine intr-o cariera de-o viata. Nu cred ca iubirea spectatorilor mai tine mult, nu de alta, dar cei care sunt acum in putere nu m-au vazut jucand, nu stiu ce am facut. Am coborat de pe scena din 1998. Nici film nu am mai facut. Am lucrat la cateva scenarii, incercand sa le insuflu studentilor mei pasiunea actoriei. In fiecare seara te lasi la intrarea in scena pe tine si te duci cu personajul pe care-l interpretezi sa faci ceva, sa-l inveti pe cel din sala, sa plece cu tine, sa te cunoasca si sa faca la fel ca tine sau nu. Mie mi-a fost profesor maestrul Alexandru Finti, care era si regizor la National. Era foarte exigent si dur in acelasi timp, nu te lasa sa te alinti. O viata intreaga i-am multumit pentru ce m-a invatat. Un actor are nevoie de o atmosfera calda, de o atmosfera de intelegere, sa se simta iubit, chiar si student fiind. Cineva se uita la el cu dragoste. Acela este profesorul. Eu l-am simtit pe profesorul meu foarte exigent, dar nu cu iubire. Studentii mei m-au iubit si ca mama, nu numai ca profesor. Puteau sa-mi spuna orice, veneau fiecare in particular cu suferintele, cu necazurile, cu nevoile lor. Si stiau ca la mine gasesc intelegere. Primesc cadouri de la fiica mea, Anca, de la nepoata mea, care se zbat in disperare sa gaseasca mereu ceva sa-mi faca placere, dar cu daruri care sa fie pe suflet nu m-a prea gratulat viata. Cred ca m-ar lovi Dumnezeu daca as spune ca nu a fost bine. Am facut o cariera fara sprijin, fara speze, fara amanti, fara sot regizor. Am facut-o eu cu puterile mele. N-am prea gresit, nu sunt supermodesta, dar dupa reactiile publicului n-am prea gresit. imi doresc sanatate, caci asta ma deranjeaza foarte tare, nu mai am puterea pe care o aveam. Proiecte se pot face si la varsta mea, dar cand gafai din pat catre bucatarie si te intorci tot asa tinandu-te de ceva, asta nu mai este viata. Sunt la un capat de viata, dupa ce am asezat lucrurile unul langa altul cu dragoste. E o lume cladita pe valuri, pe nisipuri miscatoare." UNITER – Uniunea Teatrala din Romania isi exprima profunda tristete la disparitia actritei. Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul in pace!

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2020
martie (2)
2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000