Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Inima! Doar o vorba sa iti mai spun!

Inima! Doar o vorba sa iti mai spun!

George Pruteanu

 Inima! Doar o vorba sa iti mai spun!
Moartea fulgerătoare a lui George Pruteanu ne-a luat prin surprindere. Însă, cuvintele nu au fost de ajuns pentru cei care l-au cunoscut şi au colaborat cu lingvistul George Pruteanu să-i elogieze personalitatea. "Nu, hotărât lucru, el nu era născut pentru moarte,/ Cum nu e născut nimeni dintre atâţia trecători, Avea grilă estetică, era aici, gândea departe,/ Era un cordial radical de stânga: ori-ori!", scria Adrian Păunescu la dispariţia marelui om de cultură.

George Pruteanu a fost, realmente, o personalitate complexă: filolog, cadru didactic, jurnalist, om politic şi un excelent orator. Dispariţia sa fulgerătoare ne lasă, din nefericire, mult mai săraci în suflete. Vom simţi lipsa unui intelectual rasat, a unui fin, dar, în acelaşi timp, acid comentator al vieţii culturale şi politice autohtone. Implicarea lui George Pruteanu în destinul limbii române a fost una totală, pentru că a iubit-o cu adevărat. "Am aflat cu multă durere despre încetarea din viaţă a lui George Pruteanu, pe care l-am cunoscut cu mulţi ani în urmă şi de care m-a legat o prietenie intelectuală deosebită. I-am admirat întotdeauna emisiunile şi prezenţa cuceritoare", a declarat Adrian Iorgulescu, ministrul Culturii şi Cultelor, citat de Mediafax. El a adăugat că George Pruteanu "a fost un om de o vastă cultură, care a făcut enorm de mult pentru cultura română, în egală măsură, a fost un mare lingvist, cu largi deschideri intelectuale". "Consider că e o pierdere deosebită pentru cultura română şi, împreună cu colegii mei din Ministerul Culturii, suntem alături de familia îndurerată", a mai spus Iorgulescu, transmiţând condoleanţe familiei lui Pruteanu.

"PREA TĂNĂR". De asemenea, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România (USR), Nicolae Manolescu, s-a declarat profund îndurerat de plecarea în lumea celor drepţi a prietenului său: "Nu îmi vine să cred că George Pruteanu nu mai este printre noi! Păcat, era mult prea tânăr! Ne cunoşteam bine, soţia sa a fost colega mea la România literară", ne-a spus Nicolae Manolescu. "George Pruteanu a fost un om special şi inteligent, care apăra cultura română", a declarat, citat de Rompres, şi academicianul Eugen Simion, după aflarea veştii că lingvistul, profesorul universitar, criticul literar, omul politic şi de televiziune a murit. "Este o veste uluitoare. El era un om de o vitalitate extraordinară. N-am fost foarte apropiat de el, dar l-am urmărit şi apreciat. Era un om viu, cu un farmec aparte şi cu o gândire vie. Apăra limba română. Mie mi-a plăcut, era special şi inteligent", a adăugat Eugen Simion. Totodată, scriitorul Augustin Buzura a afirmat că dispariţia lui George Pruteanu este o pierdere teribilă. "Era o personalitate complexă, un mare luptător pentru limba română. Universitar incontestabil, el era un om de care vom avea nevoie".

PERSONALITATE. "George Pruteanu era o personalitate excepţională. L-am respectat pentru cultura şi inteligenţa sa. Dumnezeu îi ia pe cei mai buni în ordinea inteligenţei. Pruteanu era un mare showman al culturii", a declarat şi istoricul de artă Răzvan Theodorescu.

George Pruteanu a încetat din viaţă joi, la vârsta de 61 de ani, în urma unui infarct, la Spitalul Sfântul Pantelimon din Capitală, unde fusese internat în urmă cu câteva zile pentru o afecţiune cardiacă, potrivit purtătorului de cuvânt al unităţii sanitare, Mircea Ungureanu. George Pruteanu va fi înmormântat mâine, la ora 13:00, la Cimitirul Bellu, pe Aleea Scriitorilor. Trupul neînsufleţit va fi depus astăzi, începând cu ora 11:00, la Muzeul Literaturii Române.

George-Mihail Pruteanu (n. 15 decembrie 1947, București - d. 27 martie 2008, București) a fost un politician și filolog român.

DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA IN PACE!

La moartea lui George Pruteanu

A murit ultimul apărător al limbii române,
Pe neaşteptate, ca un arhaism împuşcat,
Ce mai rămâne, Doamne-Dumnezeule, ce mai rămâne
Decât gramatica de care ne-am lepădat?


Şi, uite, nici nu începuse bine anul
Şi cine, oare, s-ar fi putut gândi
Că într-o seară de martie va muri Pruteanu,
Care avea şi el planuri pentru a doua zi?


Bate inima-n oameni ca toba cea mare,
Pentru plecarea în zilnicul război,
Din care atât de absurd şi de urgent se moare
Şi-n moartea fiecăruia e vorba despre noi.


A murit neliniştitul, militantul, artistul,
O umbră de doliu se-aşează pe fiece verb,
Ne omorâm sârguincios, cum ne învaţă anticristul,
Ca nişte cazane sub presiune, cuvintele fierb.


Era o zi oarecare, o biată zi oarecare,
Fără nimic premonitoriu, fără nimic special,
Când el a simţit că nu-i e bine şi că îl doare
Şi, ca orice om, s-a dus, şi el, pân-la spital.


Rămăseseră, desigur, probleme nerezolvate,
Dar George o să se-apuce de treabă din nou,
Lipseşte puţin, dar se întoarce de-ndată ce poate,
Ochelarii, stilourile, ceasurile îl aşteaptă pe birou.


Căci el se pregătea liniştit de o bătrâneţe frumoasă,
Şi încă era atât de departe de ultimul act,
Avea treburi la facultate, la bibliotecă, în casă,
Ar fi râs în hohote dacă-i vorbeai de infarct.


Nu, hotărât lucru, el nu era născut pentru moarte,
Cum nu e născut nimeni dintre atâţia trecători,
Avea grilă estetică, era aici, gândea departe,
Era un cordial radical de stânga: ori-ori!


Şi, dintr-o dată, între toate poveştile năuce,
Din politică, din sport, din scandalurile de pe cuprins,
O stupidă agenţie de minciuni ne aduce
Vestea de coşmar că George Pruteanu s-a stins.


Fireşte, cum se spune, era prudent să renunţe la ţigară,
Dar asta e, oare, problema cea mai grea,
Din cauza căreia trebuia ca Pruteanu să moară,
Când e toxică viaţa însăşi? Să fi renunţat şi la ea?


Nimic nu se mai înţelege. Însă, ceva tot se ştie,
Măcar de-acum încolo, moartea, oricum,
Nu mai are voie să facă greşeli de ortografie,
Când profesorul de gramatică pleacă pe ultimul drum.


A murit ultimul gladiator al limbii române,
Substantivele şi verbele s-au înnorat,
Interjecţiile se ridică, de parcă ar vrea să-l îngâne,
Clopotele se-ndoliază, lăcrimează şi bat.


A venit moartea, cu năravurile ei păgâne,
Şi s-a aşezat, cu aroganţa celui mai mare păcat,
Între ziua de azi a lui George şi ziua de mâine,
Între ultimul subiect şi ultimul lui predicat.


Un minut de reculegere, o cană de vin şi-o bucată de pâine,
Pentru parastasul iluminat, pentru parastasul înlăcrimat,
Al ultimului subiect şi al ultimului predicat.
Predicat fără subiect! Noi fără el! Subiect fără predicat!

27 martie 2008
Adrian Păunescu


Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000