Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
IN MEMORIAM-OCTAVIAN PALER

IN MEMORIAM-OCTAVIAN PALER

Sunt un om norocos!Mereu am recunoscut ca Dumnezeu mi-a oferit mult mai mult decat am sperat vreodata!Si sa stiti ca nu sunt un om care sa ma multumesc cu putin!Din contra,toata viata mi-am dorit sa ma auto-depasesc,toata viata am crezut si voiesc in continuare sa ajung Cineva!Nu stiu daca am reusit pana acum;tot ce stiu este ca am incercat prin propriile-mi puteri sa fiu ceea ce sunt!
Poate va intrebati de ce pomenesc mereu de noroc!Sau poate nu,dar unul dintre ele a fost ca l-am cunoscut personal pe maestrul Octavian Paler.Aveam un prieten comun si in vara lui 2003 ne-am cunoscut intamplator la o terasa a unui restaurant din Bucuresti.Pana atunci il credeam un om foarte sobru,increzut,un tip cu care nu se putea discuta!Dar cat de mult te pot insela aparentele!Poate nu va vine sa credeti,dar eu am ramas uimit de cat de pontos si cat de inteligent poate fi un asemenea Om!Iii citisem cateva carti,dar in realitate era un tip teribil de deschis si simpatic!
Pana in anul morti dansului,2007,ne-am intalnit de vreo cateva ori cu diverse ocazii.,,Viata pe un peron",,Autoportret intr-o oglinda sparta",,Scrisori imaginare" sunt carti pe care le am de la maestru cu dedicatie!Oricum citisem,,Desertul pentru totdeauna ",,Vremea intrebarilor ",,Polemici cordiale",,Calomnii mitologice" iar post-mortem am citit,,Convorbiri cu Octavian Paler".Toate aceste carti vi le recomand cu caldura sa le lecturati,pentru ca sunt extraordinare.
In continuare voi publica un interviu pe care l-a dat maestru Octavian Paler ziarului Cotidianul,precum si ultimul lui editorial.Cititi-le cu atentie,sunt foarte interesante si parca un pic vizionare!
In 2006, in ziua in care implinea 80 de ani, Octavian Paler ne-a acordat un interviu, raspunzind, fara sa se supere, intrebarilor neconventional formulate de Eugen Istodor. De altfel, dupa ce interviul a aparut, scriitorul a telefonat la redactie. Ne-a multumit, razand, si pentru text, si pentru punerea in pagina si mai ales pentru ca nu a descoperit nici o greseala de litera, desi, ca ziarist cu experienta, admitea ca greselile de litera, pe care le ura, mai pot aparea.

Locuiti in apropierea unui McDonald?s. Paler a mancat vreodata un hamburger?

Nu am mancat niciodata un hamburger.

Dar poate hamburgerul este fericirea!

Pentru mine, nu. Fara sa fiu un antiamerican, nu sunt dintre cei care cred ca orice vine din America e bun, imi vine in minte mcdonaldizarea.

Dar cat de frumos este ambalajul american!

E adevarat! Ma rog, eu imi dau seama ca la varsta mea, dubla decat a dumneavoastra, nu pot gandi precum tinerii. E natural conflictul dintre generatii. Dar acum e ceva mult mai grav. Tinerii de azi ii urasc pe cei batrani. Un tanar nu are voie sa fie modest. In mod logic, el trebuie sa creada ca va face gaura in Univers. Azi, in Romania, sentimentul meu este ca batranii sint urati.

E, pe Paler, pe Liiceanu, pe Plesu nu-i uraste nimeni.

Ura, ura, ura. Nu e vorba de mine

.Ce-mi pasa mie de restul batranilor!

Da, e normal sa spuneti asa: "Ce-mi pasa!". Dar, decent ar fi ca acest conflict sa fie pastrat la proportii autentice. In felul acesta nu mai exista o lupta reala intre generatii, lupta care este la baza progresului. Mai decent este obiceiul batranilor din Insulele Fiji, care se duc sa moara in padure. E mai placut sa mori departe de societate. Eu am sentimentul clar ca traiesc intr-o lume pe care pe jumatate nu o mai inteleg si pe jumatate n-o aprob.

Sunteti din Lisa. Cine v-a adus in Bucuresti?

O intamplare. Exista in Bucuresti cel mai simandicos liceu din tara. La ??Spiru Haret?? au invatat multi: Moisil, Noica, Plesu, Eliade. Parintii bogati ai elevilor dadeau bani pentru a institui cinci burse. Eu am venit sa dau examen pentru una dintre cele cinci burse.

Pur si simplu. In opinci, cioc! cioc!

Nu, nu eram in opinci. Eu pazeam vacile la poalele muntilor si am stat numai in opinci, dar, cind am venit aici, parintii mei mi-au cumparat primii bocanci... rigizi, greoi, negri, dar bocanci. Sigur, aveam bocanci, dar eram imbracat ca-n satele din Fagaras. O camasa din bumbac, fara guler, o vesta, laibar numita, si pantaloni stransi pe picior. Aratam ca o salbaticiune folclorica.

Mandru de dumneavoastra?

Nu, foarte speriat!

De trecut sau de viitor?

Eu, inainte de a veni in Bucuresti, nu vazusem nici macar un alt sat... Nu ca nu vazusem un alt oras. Stiam o treime din vocabularul limbii romane. Va dati seama, nu stiam ca pe lume exista electricitate, telefon, ziar, tren, radio, ascensor, sosete, portari, agenti de circulatie, masini. Nu auzisem niciodata de astfel de notiuni. Ma rog, cunosteam universul vacilor, al plantelor, eram specialist in meteorologie, stiam precis unde sa stau cind veneau trasnetele, ca trasnea ca pe front.

Comunismul a adus egalitatea. V-a bucurat?

Nu, nu, nu, nu, nu. Eu nu am prea trait istoria. Fiind inhibat in mine insumi, am parcurs anii razboiului, spun asta ca o vinovatie, fara sa traiesc adevarul ca tara mea era in razboi. Am trecut prin perioade de delir al lecturii si razboiul peloponesiac a fost mai important decit al Doilea Razboi Mondial. Neavand prieteni, un radio, un ziar, eram strain complet de evenimente.

Nici o bomba nu v-a trezit?

Nu, nici una. Am plecat din Bucuresti inainte cu o zi ca americanii sa bombardeze. In Lisa am trait razboiul superficial. Vedeam zilnic cum treceau avioanele americane, dar nu aveam constiinta istorica sa percep aceasta realitate. Mai mult, era o brigada de tunari in sat pentru a opri avioanele. Niciodata nu a fost lovit vreun avion, iar tunarii faceau ceaiuri in sat, se pretau la mondenitati. 23 august nu a fost marcat nicicum in Lisa. Nu traiam istoria. Primul moment al istoriei a fost cel al intrarii rusilor in sat. Atunci, tot satul s-a speriat.

Rusii violau si se imbatau!

Exact. In mod comic, taranii s-au gandit sa sape niste transee si sa-si apere satul. Cand au intrat rusii, nu era tipenie pe ulita. Lumea se ascunsese. Eu stateam dupa o perdea si rusii au trecut vreo ora. Rusii treceau, probabil cu ordine precise, fara sa clinteasca nimic din sat. Asta a fost prima imagine a istoriei.

Trei facultati ati facut! Unde locuiati?

In mahalaua mahalalei, dincolo de bariera lui Bachus, departe in Ferentari, pe strada Tufelor. Locul se transforma intr-o mare baltoaca murdara si trebuia sa te descalti ca sa ajungi acasa.

Tot bocancii ii descaltati?

Nu, aveam pantofi! Cred ca aveam chiar doua perechi. Eram chirias, alaturi de un cantaret de biserica si de un functionar. Camera de chirpici, fara soba, fara podea, fara apa, fara curent. Ieseam pe geam, ma spalam pe strada. Era ca-n Lisa. Retroactiv, am aflat ca in Universitate aveau loc intamplari istorice. M-am ferit de ele. Eu eram absorbit de scrierea unei carti: "Reabilitarea Evului Mediu". Lucram la carte, si noaptea caram lazi de fructe, ca sa am bani. Eram in criza financiara perpetua. Cu tramvaiul veneam numai cand era plin, ca mergeam pe blat. Altfel, faceam mars fortat din Ferentariul meu. Istoria mea era istoria zonei, unde aveam noaptea tarziu "garderoba obligatorie", adica hotii, interlopii te dezbracau, iti luau tot ce aveai. Preocuparile mele astea erau, plus cautarea unui loc de munca.

Cum ati ajuns sef la televiziune?

Pina in 1949 nu prea stiam mare lucru despre istorie. Bine, stiam ca suntem sub ocupatie, dar nu eram preocupat de detalii... Intr-un ianuarie pregatisem un seminar despre Simbolism la Litere si nu prea aveam vreo placere sa ma duc sa-mi prezint lucrarea. Am prezentat-o, desi venisem cu greu la facultate, si profesorul de la seminar mi-a propus o slujba la radio. Nu stiam ca el este si sef la radio. Am cerut un timp de gandire... nu stiu de ce aveam eu nevoie de timp de gandire, ca nu am gandit nimic in timpul acela. Am acceptat.

Ce v-ati cumparat din primul salariu?

Am actionat in stilul meu! M-am dus la Capsa cu taxiul!

Deci: opinci-bocanci pantofi-taxi!

Da! Am pus taxiul sa ma astepte! Am comandat o masa numai pentru mine. Am mancat prima oara in viata mea intr-un restaurant, servit de un chelner. Dupa, am intrat in taxi si am comandat: "In Ferentari, in strada Tufelor!".

Reprosul legat de viata dumneavoastra priveste sefia de la televiziune. Erati in istorie sau nu?

Sigur. In 1964 a aparut declaratia de independenta a PCR fata de rusi. Acel moment a fost foarte important. Toata lumea spera sa scapam de rusi. In zilele acelea, eu am fost trimis corespondent la Roma pentru Agerpres. Eu ma opusesem pana atunci oricarei ascensiuni. Voiam sa fiu liber. Am spus da, desi nu stiam italiana. Am plecat sa ma descurc si decis sa fac jurnalism adevarat. Am invatat repede italiana, atat de repede, incat imi pun probleme... eu nu cred in reincarnari, dar mergand in Toscana am simtit ca am mai fost pe acolo. Am invatat in doua luni italiana. La vreo doua luni de corespondenta, a aparut un interviu al sefului Partidului Comunist din Italia, care anunta detasarea partidului de rusi. L-am trimis in Bucuresti. Credeam sincer ca era nevoie sa se stie ca exista si altii care se detaseaza de rusi. Asa a si fost. In Biroul Executiv al Partidului Muncitoresc, interviul a explodat ca o bomba. Dej ar fi spus: "Daca e asa bun, sa-l punem director la televiziune!". Propunerea am refuzat-o, pana cand am spus "da" cu greu. Eu doua tari am indragit, una in care am fost, si una in care nu voi mai ajunge niciodata. Italia si Spania.

Pai, cum? Nu ati fost in Spania?

Nu. Si nici nu ma voi duce, fiindca as pierde Spania mea. Desertaciunea. Vehiculul spre trecut.

Ati tot fost in afara istoriei. Acum, istoria s-a jucat cu dumneavoastra!

Stiu exact, azi, la 80 de ani, ce valoare au toate vanitatile. Totul e desertaciune. Eu nu mai am azi nici o certitudine. Certitudinile mele de azi sint ca hainele ciuruite de molii. Nu mai cred in aproape nimic, afara de valorile care stau la temelia fiintei mele. Din nefericire, nu cred nici in viata de apoi.
Dumnezeu e falimentul ratiunii mele. Eu nu ma tem de Dumnezeu, ci ma tem de absenta lui. Din clipa in care-mi pun problema, nu mai sunt in stare sa inteleg nimic din ordinea sau dezordinea vietii actuale.

Asta va goleste si moartea, si viata.

Asa e. Singura mea jumatate de sansa este ca iubesc viata. Nevoia mea de a trai nu s-a eclipsat. Sunt mizantrop, din ce in ce.

Faptul ca ati organizat Festivalul Cantarea Romaniei pentru ecran, ca ati fi inventat expresia "Epoca de aur", ca ati fost membru important comunist?

Prostie, minciuna. Eu nu mai polemizez cu minciunile care s-au debitat despre mine. Am fost si tigan, si evreu. Mi s-a scris numele cu doi "l".

Sfarsitul dumneavoastra cum va fi?

La fel, in dezolare.

Unul brusc?

Profesorul Constantiniu spunea ca natiunea romana nu mai poate face istorie.

Atunci ce faceti pana la sfarsit?

Ca tot romanul. Daca nu pot sa fac istoria, o indur.



Un pericol ignorat 8 mai 2007-ultimul editorial-ziarul Cotidianul

,,Exprim aici nu o certitudine, ci o teama. Ne asteapta surprize urate?Julien Green se referea la Germania nazista cand a remarcat in "Jurnalul" sau: "Nimic nu-i mai plicticos decat o dictatura. Toata lumea in uniforma si in cadenta!" Dar nici dictatura comunista n-a fost mai "distractiva". Aceleasi ipocrizii, aceleasi lasitati, aceleasi potemkiniade si, mai ales, aceeasi frica, baza psihilogica a oricarei dictaturi. Cei mai in varsta pot confirma, insa, ca a existat si ceva care se impotrivea "plictiselii": convingerea ca, sub ea, exista o presimtire a unei solidaritati negative, datorita careia nu eram, de fapt, singuri nici cand eram singuri. "

,,A muri inseamna a te muta intr-o stea"

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000