Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Gheorghe Dinica un mare actor plin de noblee

Gheorghe Dinica un mare actor plin de noblee

Un actor plin de noblete. Paseste cu eleganta pe parcursul sau artistic inceput de aproape o jumatate de veac. Lasa la vedere un calm de invidiat, dar care mascheaza o continua combustie interioara. I s-a spus "Histrion de cursa lunga", acesta fiind si titlul cartii p"Galeria teatrului romanesc"" a revistei Teatrul azi. Multi se intreaba ce alchimist i-a pregatit elixirul din care a sorbit, mentinandu-si vivacitatea in realizarea zecilor de personaje cu partituri dintre cele mai complexe. Inepuizabil pe scena si pe platou. Imprevizibil lainceputul fiecarui rol. Desavarsit la finalul oricarei creatii de care este responsabil. Cred ca asa a fostintotdeauna artistul Gheorghe Dinica: un om responsabil de soarta "oamenilor" pe care i-a zamislit; un omare a stiut sa iubeasca si care s-a lasat iubit; un om care uita de sine in detrimentul personajelor traite pedrumul fatalitatii S-a nascut la 1 ianuarie. intr-un cartier din Bucuresti venea pe lume acum 75 de ani Gheorghe Dinica, cel care a trait si traieste intru bucuria implinirii – a sufletului si a publicului. Crescand s-a dat pe manadestinului, care l-a impins in mrejele forfotei destinelor, ramanand "izolat" de libertate pe acest palier pentrutotdeauna. De incearca sa evadeze, palierul se cutremura... Jurnalul National: Cei 75 de ani va prind, maestre, pe platou, unde realizati un personajpitoresc – bulibasa Aurica Fieraru. Cum a fost drumul pe care ati lasat cele peste 90 deroluri zamislite in lungmetraje si alte 30 in filme de televiziune in cei 45 de ani de cariera cinematografica Cum s-a desenat traiectoria de la "Strainul" la telenovela "Regina", la care lucrati acum? A fost un drum frumos si, daca ar trebui sa o iau de la capat, as face asta din nou fara sastau pe ganduri. Am cunoscut de-a lungul carierei mele oameni care m-au imbogatit, care mi-au devenit apoi prieteni (Stefan Iordache, Ilarion Ciobanu, Mircea Veroiu, Dina Cocea etc.). Am avut norocul sa joc in filme de succes in anii de aur ai cinematografiei romanesti, anii “60-70”, alaturi de actori si regizori de marca. Am fost boem, am trait frumos, am jucat cu pasiune in fata spectatorilor si a camerei de luat vederi. Acum joc un rol, care imi place foarte mult, in telenovela "Regina", un rol de tigan pe care nu l-am mai jucat pana acum, un Aurica Fieraru pe care cei de Acasa il indragesc. Activitatea teatrala pe scena profesionista ati inceput-o o data cu terminarea facultatii, in 1961. Ati fost fidel scenei pana de curand, creand vreo 40 de personaje. Cum raportati teatrul la film? Sunt doua lucruri diferite, dar pe care trebuie sa le faci ca sa fii un actor complet. Scena unui teatru scoate dintr-un actor ce este mai bun, iil face sa uite de trac, de emotii, sa-si doreasca sa ajunga la sufletul spectatorului, sa ii vada reactia imediata. Teatrul inseamna emotie imediata, pe cand la film e altceva. Reactia publicului vine la mult timp dupa ce tu ti-ai terminat munca, abia cand filmul ruleaza in cinematograf. in film ai timp sa corectezi, sa reiei, pe cand in teatru esti bun sau nu, pe moment! in film, daca esti racit sau iti e rau, e mai simplu sa disimulezi, mai tragi o dubla, pe cand pe scena teatrului nu trebuie sa se vada nimic, pentru c?, din sala, mii de perechi de ochi iti urmaresc fiecare reactie, fiecare grimasa. Succesul cinematografic pe care l-ati inregistrat ar fi fost acelasi, daca nu faceati teatru? Categoric nu!Cum sunt, in viziunea dumneavoastra, cele doua arte astazi, in comparatie cu ceea ce ati cunoscut si ati simtit in aceasta nobila meserie?Mi se pare ca atat teatrul, cat si filmul au pierdut din savoare in ultimii ani. Mi se pare ca filmele facute in ultimi ani sunt triste, cenusii. Greu am gasit un film romanesc care sa ma faca sa zambesc. Ati jucat cu mari actori. Ati avut alaturi pe scena si multi interpreti foarte tineri. Exista astazi o continuitate a generatiilor "calite" inainte de 1989, care au tinut flacara aprinsa pe scena? Romania are foarte multi actori buni. Pentru ca nativ suntem un popor care stie sa "joace", si cei care au profesat inainte de 1989, dar si cei care au iesit de pe bancile scolii dupa Revolutie au har, au talent, sunt buni. Cum v-ati descrie viata in teatru? Dar cea din film? O viata de artist. Cu boemii, tristeti, bucurii, aplauze, urale, roluri negative interpretate cu mare placere, roluri pozitive putine, dar bune, personaje care mi-au ramas in suflet, bucuria pe care mi-o da recunoasterea meritelor, zambetul de pe fa?a celor care ma saluta pe strada, liniste sufleteasca, prieteni de-o viata, o sotie intelegatoare, si lista ar putea continua la infinit. Ati si cantat, inregistrand discuri. E si aceasta o vocatie sau e placere? Mai degraba o placere. Pe care am descoperit-o in timp ce o ascultam pe Maria Tanase si pe toti marii lautari ai Romaniei. O placere care tine o viata. Ce-a fost "epoca" Sarpele Rosu pentru dumneavoastra, pentru artistii care veneau acolo? Niste vremuri minunate, boeme. Imediat dupa Revolutie ne intalneam toti la sarpele Roau: actori, pictori, cantareti. Era un loc de relaxare, de schimb de idei, un loc minunat. Ati fost premiat pentru unele roluri, dar a venit si rasplata materiala care ati meritat-o pentru aceasta munca titanica? Nu. Material nu am caatigat decat din munca mea, din rolurile mele. Dar m-am obisnuit cu asta. La un moment dat am primit o diploma, cred ca de la Presedintie, si cel care a venit sa mi-o inmaneze mi-a spus cu zambetul pe buze ca ar trebui sa fiu multumit, pentru ca, desi acum nu primesc decat o hartie, cand o sa mor o sa fiu inmormantat cu fanfara. Din pacate, desi macabra, gluma lui e cat se poate de reala. Dar eu sunt multumit, pentru ca aprecierea oamenilor face mai mult decat toti banii. Au existat roluri foarte dragi dumneavoastra, personaje pe care le-ati intruchipat si de care v-ati despartit greu? Multe, foarte multe. Fiecare personaj pe care-l intepretezi iti ramane in suflet, mai mult sau mai putin. Paraipan a fost un personaj pe care l-am indragit de la prima lectura a scenariului. imi este drag in egala masura si Aurica Fieraru pentru calmul si blandetea lui si o sa-mi fie dor de el cand ne vom desparti. In general, ce il multumeste pe Gheorghe Dinica acum, cand isi vede opera in spate si anii ca pe o bogatie? Ca a ramas in constiina oamenilor. E satisfactia suprema pentru un actor. Dar ce il nemultumeste? Poate putin vremurile in care traieste.

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000