Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Esecul sistemului de valori din Romania

Esecul sistemului de valori din Romania

trecatori spioni asfalt wyk38cixbj Esecul sistemului de valori din Romania
trecatori spioni asfalt wyk38cixbj
Contiguitatea primului demnitar al tarii cu actiuni tulburi – alegeri dubioase, afacerea Nana, fortari ale legii si decizii oneroase, mai nou afacerea Mondialul – ridica valul asupra vietii launtrice a regimului din Romania. Se intrevede tot mai mult ca a fost vorba de o noua ascensiune la conducere (in posteritatea ceausismului) a unor persoane de calibru indoielnic. O evaluare valida presupune indicarea faptelor de la care se porneste. Am fost printre cei care au trebuit sa arate, deja la sfarsitul anilor nouazeci, raspunzand unor atacuri, ca cel care da numele regimului duce competitia politica spre actiuni din culise si argumentari ce nu tin seama de reguli. Multi stiau mai bine decat mine cum stateau lucrurile. Au venit insa lacrimile de pe ultima portiune a campaniei prezidentiale din 2004, in contextul in care trebuia curmata continuarea unei guvernari arogante. Respectivul a trecut, pe fondul de atunci, drept campion al luptei contra coruptiei. Dupa aceea, a imbratisat tema independentei justitiei, pe care nu a mai lasat-o din mana incat oamenii legii sa-si stabileasca, in mod efectiv independent, varfurile. Nicolae Iorga spunea la un moment dat: „Un adevar si o minciuna formeaza o confuzie: e un monstru periculos, fiindca partea de adevar ce este in el il face sa traiasca, pe cand minciuna curata e stafie, nimic”. Nu cumva aici este “misterul” a ceea ce s-a petrecut? S-au scurs multi ani de defaimare a alternativelor, mai ales prin confectionarea de dosare si portretizari false. in loc sa dezbata public teme si proiecte de dezvoltare, vitale pentru cetateni, politica tarii a devenit in ultimul deceniu confruntarea de persoane cu preocupari prea putin legate de interesul public. Doar ca aceasta politica s-a dat drept altceva: democratizare, europenizare, occidentalizare. Sustinuta, cum se intampla prea des la noi, de intelectuali mai interesati de flatari si de state de plata decat de soarta oamenilor, aceasta politica lasa acum sa se vada mai clar nu numai noua subdezvoltare in care a fost adusa tara, ci si fapte de natura sa miste orice om integru. Se discuta marimea raspunderii personale in relatia cu grupuri din societate. Romi sau neromi, partenerii regimului suscita inevitabil multe interogatii pentru cetateanul simplu care suntem fiecare. Ele duc, insa, in mod sigur, dincolo de calitatea de condamnati sau de slab stiutori de carte sau de membri ai comunitatii incarcate de probleme a romilor. Acestia se cuvine sa fie tratati drept parte a societatii, asa cum au fost priviti atunci cand s-a apelat la ei, cu diverse ocazii electorale. A sosit insa timpul sa se discute felul de argumentare instaurat in viata publica a ultimei decade pentru a ne da seama unde s-a ajuns in societatea noastra. Este lucid sa recunoastem ca avem de a face cu un fel de argumentare de mult respins de cultura democratica a lumii civilizate, care, in timp, se va dovedi a fi fost un caz de patologie a politicii. Este argumentarea, evident sofistica, ce ia date personale ale oponentului (cel mai nou, ca sa ilustram observatia, ce a invatat o ziarista in profesia de crainic folosind prompterul!) ca proba impotriva sustinerilor acestuia. in loc sa se incerce dislocarea cu argumente a sustinerilor celui care are alta parere, se ataca biografia sa! Este, apoi, argumentarea sofistica ce apeleaza la exemple pentru a sustine teze sau interpretari intregi (de pilda, cutare fundatie face subiect dintr-o situatie, deci proprietarul este asociat cu situatia, ba chiar a creat-o!). Aceasta argumentare incalca evident o alta regula a logicii, care spune ca exemplele pot ilustra, dar nu sunt niciodata suficiente pentru a sustine generalizari, teze, decum interpretari cauzale. Altfel formulat, cu exemple se poate dovedi pe lume aproape orice, chiar si teze contradictorii, iar relatia cauzala este altceva decat simpla legatura. Se vor discuta, poate, implicatiile in pozitionarea Romaniei in spatiul international. Aici – impotriva oricarei propagande insidioase – trebuie observat din nou ca nici un exponent al regimului nu a inchis vreun capitol de negociere de aderare a Romaniei la UE si nici unuia nu i se datoreaza intrarea in NATO. Reconstituirea cu acuratete a faptelor atesta ca altii au fost actorii. De altfel, pozitionarea in spatiul international nu poate fi paravan pentru fapte de alta natura. Nimic nu ar justifica-o. Nu sunt istoric si nu imi propun sa intocmesc cronica evenimentelor. Vreau doar sa indrept atentia asupra unui aspect ce castiga relief astazi: intinsa confuzie a valorilor din societate, care face ca, dupa un sfert de secol de la revolutie, institutiile democratice sa-si gaseasca anevoios menirea, randamentul activitatilor sa ramana redus, dezbaterea publica sa fie stinsa, iar increderea cetatenilor sa fie in suferinta. Suntem spre capatul unui regim care, voit sau nu, a inlaturat criteriile si ordinea normala a valorilor si a creat o confuzie ce costa in toate sensurile. Confuzia valorilor se raspandeste intr-o societate atunci cand, de la nivelul la care se stabileste directia, mersul lucrurilor este orientat in asa fel incat, drept consecinta, nepriceputii ajung sa ia decizii majore, coruptii dau lectii de etica, carierele publice se fac fara merite, iar orizontul devine, ca urmare, opac. Spre a face intuitiva situatia in care s-a ajuns, pe care orice cetatean o poate singur constata, citez doua remarci. Prima apartine unui expert german si a fost emisa dupa o reuniune simandicoasa, in care un demnitar autohton tocmai vorbise despre strategia din domeniul sau: „Sarmant, dar se vede bine ca nu stie despre ce este vorba”!. A doua a luat forma unei intrebari retorice puse de un economist englez aflat pe aceste meleaguri: „De ce la voi, cand sunt atatia oameni bine pregatiti si motivati, devin sefi persoane care nu se pricep?”. Nu mai insist asupra marturisirii recente a unui emigrant mediatizat, care relata candid ca amicii sai francezi vin aici atrasi de „felul cum se pierde timpul”! Sunt la indemana, fireste, multe alte probe, iar statistica le sustine. intr-adevar, de unde toate astea? Generalizarile in materie pot merge legitim doar pana la granitele unui regim. Limitarea aceasta nu inseamna politizare a evaluarii, ci doar lucida constatare a starilor de lucruri. in fapt, politica dirijeaza evolutiile in societatile de azi, incat in politica trebuie cautata explicatia faptelor de importanta majora, oricat ar conta – si conteaza, desigur! – moravurile, credintele, mostenirile si conditiile istorice. Ce s-a petrecut efectiv? Prea putin creditat de cei care voiau democratizare si reforme si avand in fata opozitia ampla a celor care guvernasera, regimul a recurs de la inceput nu la articularea unei vederi asupra viitorului Romaniei si a unei politici integrative, ci la mobilizarea de forte din partea umbrita a societatii, pentru a-si asigura puterea obtinuta in circumstante ramase nelamurite. Persoane cu ambitii, dar fara sa fi probat vreo valoare aparte, tineri nerabdatori sa ia locul altora, fara sa aiba capacitatile si competenta acelora, afaceristi care traiau din comenzi pe bani publici, slujbasi ai statului nemultumiti de sefi si intelectuali ludici, fara opera, gata sa slujeasca orice cauza se iveste, s-au asociat in avangarda unui regim care si-a formulat repede optiunile. Vreau sa ma opresc aici la cateva dintre acestea, suficiente pentru a sesiza de unde vine confuzia valorilor din Romania zilelor noastre. Pentru a-i marginaliza pe incomozi, regimul nu a apelat la specialisti consacrati pentru functii de decizie, ci, din prima clipa, la incepatori. Recordul international s-a atins treptat, cand o persoana fara merite a ajuns sa inscrie in CV, ca prim loc de munca, postul de ministru! Iar acolo unde lipseste pregatirea pentru post, sansa de instrumentare este mare, pe masura vointei de parvenire. in orice caz, criteriul valorii persoanelor a fost inlocuit cu o politizare rudimentara. Rezultatul il vedem cu ochiul liber: Romania nu a putut incheia, efectiv si cu rezultate destul de largi pentru cetatenii ei, nici macar reformele tranzitiei de la socialismul oriental la societatea democratizata, in vreme ce tarile comparabile sunt de mult in avans. Curand, s-a lansat, mai intai in literatura, tema „generatiei epuizate”, care a scos in margine principalii creatori ai tarii. Criteriul valorii a fost sacrificat inca o data, in numele anului nasterii. Se ignora voit, precum in timpul unui regim rau famat de odinioara, faptul ca valoarea persoanelor nu tine de datele din cartea de identitate, ci de cu totul altceva. Iar acum, ramanand doar la literatura, putem constata un fapt deceptionant: cei favorizati nu au produs nici in roman, nici in poezie si nici in alte genuri ceva comparabil cu ceea ce au dat creatorii amintiti! Ne putem intreba: cati dintre favorizati nu au dus la declin institutii si domenii intregi? cati nu s-au lasat sedusi mai mult de roluri de vatafi decat de sansa de a invata? Unde sunt, in definitiv, adevaratele personalitati ridicate dintre ei? Probele din viata publica si din cea culturala sunt prea bine cunoscute si conduc nemilos spre raspuns. Marin Preda avea inca o data dreptate cand spunea ca nu trebuie confundata trufia cu priceperea si cu valoarea! Se poate adauga: o politica a valorilor bazata pe segregari ce nu au de a face cu valoarea insasi esueaza inevitabil! Pe de alta parte, ca si in cazul oricarei alte generatii, este un adevar ca cei mai tarziu nascuti vin oricum in arena, prin forta de neinvins a timpului. Dar nu ar trebui sa ne intristeze multimea favorizatilor deja senilizati in clisee si lipsiti de competenta si realizari veritabile, care se zbat sa ajunga cu orice chip sa decida soarta altora? Nu cumva Romania nu va putea fi scoasa din crize, dupa ratacirile datorate celor care au ajuns sa o controleze, tocmai prin valorificarea capacitatii si priceperii fiecarui cetatean? Neavand vreo realizare majora, regimul s-a rafuit cu trecutul. in loc sa pregateasca un viitor acceptabil, s-a agatat de ceea ce era deja trimis in muzeu. Nedispunand, insa, de o optica validabila si de personalitati reale, regimul nu a putut lamuri nici un capitol de istorie si s-a marginit la vendete. Rezultatul este ca nici o scriere de evaluare a trecutului comandata de decidenti nu depaseste limitele intepaturilor cerute de conjunctura politica. in plus, executarea vendetelor a fost incredintata unor persoane fara integritate, ele insele parte a istoriei incriminate, aflate in cautarea febrila a gratiei dinspre politicieni ai ultimelor decenii. Neputand sa conceapa vreo reforma serioasa, decidentii s-au repezit in tema „reformei statului”, pentru a pune la punct un parlament care a incercat inlocuirea sa. Numai ca, tot datorita nepriceperii, nu s-a putut formula nici macar pe cateva pagini, sub semnatura cuiva, ce se intelege prin „reforma statului”. Aceasta a ramas mai mult o parola pentru a lovi in stanga si in dreapta. Ea a ajuns sa starneasca in societate o neincredere ce devine ea insasi, pe nesimtite, frana in fata indispensabilelor schimbari. Fiind incapabil sa convinga Parlamentul, dar si populatia, regimul a adoptat legi de importanta majora, adevarate mormane de prostii, pe teme ce merita respect, prin mecanismul nedemocratic si in fapt neconstitutional al „asumarii raspunderii de catre guvern”. Rezultatul este ca Romania pare astazi in ochii multora o tara cu constitutie, dar cu constitutionalism chestionabil, o republica cu reguli democratice, dar in care democratia mai are mult de parcurs. Voind sa-si impuna optiunile, regimul a folosit deviza, oricum gresita si fara trecere in democratiile ce se respecta: „seful isi face echipa”. Pe o asemenea baza au fost aduse in raspunderi administrative inalte persoane docile, fara relief si competenta, pe care propaganda le-a gonflat, in pofida realitatii. S-a petrecut exact ceea ce i-a ingrozit, in avans, pe un Octavian Paler si pe foarte numerosi altii! Rezultatul este amestecul de valori si nonvalori din viata publica de astazi, puse in mod fortat, printr-o intelegere fals „populara”, pe acelasi plan. Avand culoare neclara, regimul a trecut peste noapte de la afilierea „socialista” la cea „populara”. De aici, fiecare a inteles ce a vrut. Cunoscand chestiunile doar foiletonistic, exponentii mai vocali se bat cu pumnul in piept cat de „la dreapta” sunt. Aceasta intr-o Europa ce nu exclude cooperarea si chiar consensul politicilor rivale si intr-o Romanie care are nevoie vitala de politici chibzuite de centru, si nicidecum de orbirile extremismelor! Exponentii amintiti nadajduiesc ca oportunismul atrage recunoasterea de merite si, desigur, premierea. Multi clameaza „la dreapta!”, dar vor de fapt slujbe bugetate, daca se poate in valuta forte, undeva departe de tara. Ei contribuie, la randul lor, la a tine inca la distanta perspectiva unui sanatos pluralism politic – singurul care ar putea oxigena venele societatii, prea intoxicate de confuzia valorilor din ultimul deceniu.

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000