Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
De ce nu-s mandru ca-s roman

De ce nu-s mandru ca-s roman

drapel tricolor dece 480x327 De ce nu-s mandru ca-s roman
drapel tricolor dece 480x327
De cand m-am trezit, imi rasuna urechile de indemnuri patriotarde. Tara, inghetata pana-n maduva aeronavelor intepenite pe Otopeni, pare a sarbatori cu de-a sila si de a se bucura cu forta de Ziua Nationala. Eu sarbatoresc prin munca, exact ca-n fiecare an, ca viata la particular e pe bani reali. Asa ne-au invatat comunistii ca se face si tind sa ne oblige fascistoizii portocalii. Doar ca, in timp ce primii infiintau locuri de munca, asita de azi le desfiinteaza, dar nici nu-si achita obligatiile sociale. Nu-mi plac efuziunile fortate si nu cred ca foloseste la ceva sa-ti strigi in gura mare mandria de a fi cetatean roman. In primul rand, pragmatic, fiindca nu vad nici o smecherie in a fi roman. Si nici nu mi se pare mai inaltator, mai de bonton ori mai profitabil sa fii roman decat surinamez ori cetatean al Insulei (arhipelagului?) Kiribati. In al doilea rand, pentru ca nu vad nici un merit in a te fi nascut intr-un spatiu geografic oarecare, fie el si Romania. Nasterea e rezultatul fizic al unui act sexual, iar fatul (ulterior, omul) n-are nici macar un rol consultativ. Iese din mama si gata, n-are de ales. Si iese exact acolo unde se intampla sa fie localizata geografic, la momentul durerilor facerii, mama. La mine s-a intamplat ca locul nasterii sa fie Romania, la sora-mea – actuala Ucraina, la prietenul meu (cetatean roman) Yilmaz – Turcia. Nici unul dintre noi nu-mi pare a fi mai roman decat celalalt si nici mai virtuos, merituos, harazit de Al de Sus, indiferent cum ne place sa-i spunem. Ne achitam cu aceeasi constiinciozitate de obligatiile pe care ti le impune statutul de cetatean roman si, uneori, se intampla sa beneficiem de drepturile ce decurg din calitatea noastra oficiala. N-avem nici o contributie la performantele obtinute pe plan mondial de conationali de-ai nostri si, in egala masura, nu suntem cu nimic vinovati de (sau complici la) nevolniciile facute de alti cetateni romani. Ca orice roman, tin extrem de mult la parerea mea. Dar, in egala masura, pretuiesc si contraargumentele de tip logic ale partenerilor mei de dialog. Asa ca m-as bucura sa citesc, in subsolul acestui text, de ce ar trebui sa ma mandresc ca sunt roman si nu mi-am dat eu seama pana acum. Dar, repet, fara lozinci patriotarde ieftine… Acum 95 de ani, eram egali printre cei mari Sfarsitul primului razboi mondial a consolidat i n Europa ceea ce unii considera azi un cliseu: valorile. Onoarea, seriozitatea, responsabilitatea, mai multe drepturi politice pentru toti cetatenii, reforme pentru improprietarirea celor care au luptat, educatia solida pentru cat mai multi. Romania era in fruntea natiunilor care au pus in practica aceste transformari. Bucuresti, 1 decembrie 1918. In timp ce la Alba Iulia Marea Adunare Nationala proclama Unirea cu Regatul, la Bucuresti, oras pe jumatate fantoma, soseau din surghiunul de la Iasi regii Romaniei. Cumva la Gara Mogosoaia, aproape de locul in care se semnase in mai 1918 pacea dezastrului national, Regele Ferdinand si Regina Maria il intampinau pe generalul Berthelot, care trecuse de zile bune Dunarea. Berthelot se abtinuse din simt politic si filo-romanism sa intre in Capitala in care Regii nu se intorsesera. Reintrata in razboi in urma cu trei saptamani (10 noiembrie, cu o zi inainte de armistiu) mai mult ca sigur multumita informatiilor solide obtinute prin relatii politice de nivel international, Romania a trecut de la agonie la triumf. Ei asta s-a putut pentru ca liderii ei de atunci aveau aceeasi educatie, aspiratii si idei cu liderii occidentali. Micul Paris era de fapt o vorba foarte mare. De luni de zile, neimpresionat de aranjamentele complicate facute peste capul Romaniei, de aliante care stateau intr-un fir de par, Ion I. C. Bratianu a riscat si a castigat. Nu singur, dar din umbra, ci alaturi de cativa politicieni, de Regele Ferdinand si de prietenii francezi. Este neclar cat din jocul politic imens de la nivel european ne-a fost cunoscut. Intuitia si relatiile l-au facut pe Bratianu sa insiste pe langa Rege pentru revenirea in razboi de partea Aliatilor, efectiv in ceasul al doisprezecelea. Acest gest a dat mai multa greutate solicitarilor Romaniei la Conferinta de Pace din 1919. Astfel, tot efortul Romaniei din ultimii doi ani, mai ales sacrificiile de la Marasti si Marasesti, precum si toata sustinerea politica si militara a Frantei au fost valorificate complet. Vlaguita de razboi, cu tezaurul trimis pe apa sambetei, cu Rege si Guvern refugiate la Iasi, ingenuncheata de pacea rusinoasa de la Buftea din mai 1918, incet-incet, Romania era strecurata de conducatorii ei printre micile oportunitati sesizate gratie aliantelor juste facute in conjuncturi nefaste si datorita indraznelii si simtului politic la inaltimea momentului. Romania a devenit intr-adevar puternica dupa Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia. Decizia de atunci a intarit covarsitor curentul de opinie post-belic care dorea ca victoria sa consolideze statele nationale, nu intelegerile toxice ale marilor puteri iesite din razboi (Rusia tarista) sau infrante (Germania, Imperiul Otoman) cu statele mici. Promotoarea acestui curent era Franta, sustinatorul erau SUA. Din motive complexe, care includeau si complicitatea Germaniei in iesirea Rusiei din razboi si instaurarea bolsevismului (si regretul perfid al republicii dezolate de uciderea mornarhului si a familiei sale intr-o revolutie atee), Franta dorea ca impreuna cu SUA sa inlature regimul bolsevic printr-o interventie militara complexa, de care artizanul pregatirii armatei romane, generalul Berthelot, nu era strain. Prudente in jocurile europene, SUA au ezitat. Ca romani, nu credem ca au facut bine. Este contraproductiv sa incepem presupuneri. insa rememoram ca Romania de dupa 1 Decembrie 1918 a fost capabila, din nou, alaturi de Aliati, sa ceara si sa obtina ceea ce i se cuvenea la negocieri, sa lupte alaturi de aliati pentru alungarea bolsevismului de la Vest si sa reconstruiasca tara. Pana acum, 1 decembrie 1918 ramane cea mai frumoasa poveste cu si despre romani, popor si lideri deopotriva. Oamenii simpli inteleg mai repede ca fara ei nu se poate daca vad ca au drept conducatori oamenidintr-o bucata. Acum 95 de ani am avut oameni de stat de atunci fara rival si atunci egali cu liderii din vest. La Multi Ani Romaniei, La Multi Ani romanilor! UPDATE: Fara nici o tendinta de generalizare, cred ca filmuletul 2 pe care tocmai l-am adaugat spune multe despre “cultul” sarbatorii nationale la romani.
drapel tricolor dece 480x327

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000