Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Cum arata un geniu

Cum arata un geniu

La 17 ani, Mircea Gogoncea are 125 de premii nationale si internationale la chitara clasica, informatica, literatura si altele. Este primul elev de gimnaziu care a facut doi ani intr-unul. La 12 ani era cel mai premiat elev roman si canta la chitara in deschiderea festivalului „Leul de Aur” de la Venetia. La 13 ani i se pusese eticheta de „geniu”. Are zeci de concerte in tara si in strainatate si nici nu se gandeste sa ramana in Romania.

La patru ani, parintii l-au dat la lectii de pian. Copilul a invatat iute, dar cand a fost sa-i cumpere si pian, ai lui si-au dat seama ca n-au cu ce. Ar fi fost leafa lor de profesori pe un an intreg. Au dat pianul pe lectii de chitara, era mai ieftin. Un elev asa de mic, profesorul de chitara n-avusese niciodata. La cinci ani, mogaldeata Mircea Gogoncea castiga primul lui premiu la chitara. Aproape ca era mai mare instrumentul decat el. Normal, nici n-ar fi avut ce cauta la concurs, caci inscrierile incepeau de la sapte ani. Ca elev la „Dinu Lipatti”, invata totul cu viteza fulgerului, intr-un ritm supraomenesc. La 8 ani, iesea in primul lui turneu international de chitara, la Hamburg. La 12 ani ajunsese cel mai premiat copil roman si canta la chitara in fata lui Leonardo DiCaprio si a lui Catherine Zeta- Jones, la festivalul de film „Leul de Aur” de la Venetia. Apoi, concertele in tara si in afara nu se mai terminau. Organizatorii il sunau, ii trimiteau mailuri… canta si la resedintele ambasadorilor. Mai tarziu a intrat in istorie, devenind primul elev de gimnaziu care a facut doi ani scolari intr-unul. A sarit dintr-a saptea direct intr-a noua. Acum, la 17 ani, este deja student si are un CV de speriat: 125 de premii la chitara, matematica, informatica, teatru, literatura si fotografie. Din acestea, 80 de premii sunt numai la chitara clasica.
Bacul – pregatit in trei saptamani
Pentru Capacitate am invatat intr-o luna. A fost simplu de tot. Bacul l-am pregatit in trei saptamani. M-am grabit, ca sa pot ajunge la admiterea pentru Universitatea de Muzica din Düsseldorf, Germania. Tocmai am fost admis. Ca sa pot vorbi in germana acolo, a trebuit sa invat limba. În doua luni si ceva am invatat-o cat sa pot vorbi ok. Gramatica e foarte clara si usoara. Acum, in urmatoarele doua luni am de invatat toata limba, cat a mai ramas. Si sa invat si repertoriul nou. Si intre timp trebuie sa ma mai si distrez...”, ne spune Mircea. Poate ca nu s-ar fi dus la facultate tocmai in Germania, dar a auzit ca acolo preda Joaquin Clerch si nu l-ar pierde pentru nimic in lume. „Îmi pare cel mai bun profesor de chitara din cati exista. Prima data l-am auzit cand aveam zece ani si mi-am spus ca vreau sa invat de la el”.
„Am mult de tras ca nu pot sa stau drept pe scaun”
De fapt, pustiul Gogoncea e un ciudat. Colegii de breasla din toata lumea isi tin concertele sezand pe scaun aproape tepeni. Cica asa se face chitara clasica. Numai Mircea face invers. De fapt, poti sa-l suspectezi de rocker. În concerte se framanta pe scaun de zici ca e indracit. În redactia Gandul a cantat pentru doua, trei persoane la fel cum ar canta pentru o sala intreaga. În primele minute, baiatul blond cu ochii albastri si cu bluza marinareasca a fost doar un pusti talentat. Dupa aia a luat chitara in brate si a devenit artist. Ne-a cantat ca in transa, cu ochii inchisi si cu grimase. La sfarsit, asistenta nu mai stia cat a tinut „concertul” – cinci minute, o jumatate de ora...
”Am mult de tras din cauza manifestarilor mele, ca nu stau drept pe scaun ca ceilalti. Ma cearta multa lume. Dar nu pot sa cant altfel. De fapt, nici nu vad publicul cand sunt pe scena, am numai reflectoarele in ochi si in jur vad negru. Parca esti in mijlocul unui camp, numai ca nu poti sa vezi unde e marginea”, zice. Dupa un concert este ca o leguma. Cade lat, nadusit, ca dupa dus.
Usa de la intrare ce scartaie in si bemol
Mai nou, compune si piese. „Pentru cinci minute de muzica lucrezi zeci si zeci de ore. Stii cat de mult poti sa stai sa gandesti o singura nota? Oricum, la final, niciodata nu stii de unde ai plecat”. În termeni de specialitate, se cheama ca auzul lui este „absolut” (adica, ne explica, poate spune unde se situeaza un sunet fara sa aiba nevoie de reper). Totul in jur este muzica – usa de la intrare scartaie in „si bemol care se termina intr-un fel de re”, iar soneria unui telefon poate fi o alternanta de note si si re. Doua halbe de bere care se ciocnesc pot da combinatii infinite de sunete: „E suficient ca o halba sa fie cu un milimetru mai groasa fata de alta si va scoate cu totul alte sunete. Si de fapt, tocmai asta e frumusetea”. Dar cum se impaca muzica lui cu matematica, alta pasiune? „Nu se amesteca, fiecare o intareste pe cealalta. Teoria muzicii e toata o matematica, fiecare nota e un raport”.
300 de euro pe un concert sau chiar nimic
Pentru un concert primeste cam 200-300 de euro. La altele merge gratis. Doar in Maroc a castigat „exceptional de mult”: 500 de euro. Tot ce castiga investeste in turnee si deplasari. Numai chitara l-a costat 5.200 de euro. Si inca este ieftina, altele ajung la 20.000 de euro. Chitara e o comoara, o ingrijeste ca ochii din cap. Cand o asaza pe masa, ii pune protectie dedesubt. „N-are voie sa se zgarie sau sa se crape, caci si cea mai mica crapatura pe spate se poate adanci, transmitandu-se si in alte parti. Ori se poate umfla. Apoi trebuie stearsa cu solutii speciale si pastrata la temperaturi optime. Nu mai jos de 15 grade, dar nici foarte cald. De fapt, daca temperatura e buna pentru noi, e buna si pentru chitara. Nici tocul negru nu o avantajeaza, caci daca o tii pe caldura, o incalzeste tare. Odata, cand am scos chitara, era asa de calda, incat parca tineam un om in brate”, zice Mircea. Nu-i place ca lumea ii spune geniu fiindca „geniile au tendinta sa moara repede”. Oricum, si-a pus in gand sa reprezinte Romania pe marile scene ale lumii. Nu va ramane in tara fiindca n-are ce cauta aici: „Ca artist, n-ai casa, esti cetatean al lumii”, ne-a mai spus.


Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000