Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Constantin Noica

Constantin Noica

constantin noica spiritul uman si viziunea unei scoli Constantin Noica
constantin noica spiritul uman si viziunea unei scoli
“De ce ne place sa spunem lucruri pe jumatate adevarate? Ma gindesc la toate actele de eroism, la marile agonii si victorii din planurile vietii, si am impresia ca le vad decurgand dintr-o nesiguranta, dintr’o sovaiala, dintr’o jumatate de adevar. E ceva care nu ne inspira nici macar noua incredere, la inceputul lucrurilor; un rationament pe care-l simtim gresit sau o hotarare pe care-o vedem bine ca nu e cea buna. Si pe urma, fara sa stii cum, ceva obscur si fara forma vine si-ti imbraca nesiguranta, prefacand din centrul acela de neliniste si pendulare, un sambure de mistica si adevar. E de multe ori inexplicabil felul cum devin oamenii apologeti, traind si patetizand pentru jumatatile lor de adevar. Sau, poate, au dreptate? Nu. Cum ar putea sa aiba? Dar ne place tuturor sa mimam starile sufletesti ale omului inchipuit de noi ca spune adevaruri. Ii furam gesticulatia si retorica, imbolnavindu-ne de frigurile unei sinceritati indoielnice. De multe ori ne lasam prinsi, uitand ca nu avem dreptate. Dar cateodata nu uitam… Autorul acestor randuri n’a pierdut din vedere faptul ca nu are intotdeauna dreptate. Ar fi vroit sa aibe – si i-a fost ciuda. A cazut in exces, a cautat excesul, ca o usurare. Dar sunt atat de multe excese imprejurul nostru, formele de vieata, toate, par a fi atat de nefiresti din punctul de vedere al adevarului – incat aceasta incercare nefireasca de aci poate fi si ea iertata. De altfel, cineva spunea odata: “Oricine, ratacit intr’o padure, urmareste cu neostenita energie o directie oarecare, descopera un drum nou”. E o invitatie la exces. Caci nu e vorba de drumuri noui, poate. Dar e vorba de treceri, de vietuiri, de drumuri, pur si simplu, – intr’o lume in care de sigur nimeni nu stie prea mare lucru.” #Constantin Noica, “Mathesis sau bucuriile simple”, Fundatia pentru literatura si arta “Regele Carol II”, 1934 (Prefata)# “Alaturi de noi, in lume, sunt lucruri multe, insufletite si neinsufletite. Ele nu vad si nu inteleg. Dar daca intr’o zi ar intelege, cu siguranta ar rade putin de noi. Iar dincolo de lume sta un zeu vesel, care intelege cu adevarat lucrurile si rade cu adevarat.” #Constantin Noica, “Mathesis sau bucuriile simple”, Fundatia pentru literatura si arta “Regele Carol II”, 1934 (pag. 25)# “Intr’o asa serioasa masura mi se pare de negandita vieata, incat daca m’as gandi efectiv ca sa raspund la o intrebare uzuala ca: ce mai faci? As constata ca intrebarea aceasta e printre cele mai grele cu putinta. Caci “fac” o mie de lucruri: as putea sa spun ca gandesc, ca sunt bine, ca gandesc ceva, ca gandesc altceva, ca am fost pe strada, ca nu fac nimic. Ce sa spun? Care e lucrul pe care trebue sa-l spun celui care ma intreaba? Si nu numai atat. Care e lucrul pe care trebue sa i-l spun lui acum? Si mai mult: ce trebue sa-i spun lui acum, despre mine? Asa dar ar trebui sa respect mai multe serii de adevaruri: a) Adevarul lucrului, sa aleg, adica un lucru dintre cele o mie pe care le-am facut realmente; b) Sa aleg adevarat pentru cel care ma intreaba, adica sa aleg unul din lucrurile acelea care privesc raporturile mele cu el; c) Sa aleg un lucru adevarat pentru clipa de fata, pentru ce se intampla acum intre el si mine; d) Sa fie totusi un lucru al meu. Si credeti ca astea sunt singurele adevaruri de respectat? Atunci ce sa-i raspund? Ma cuprinde deodata o panica, panica mea formala…” # Constantin Noica, “Mathesis sau bucuriile simple”, Fundatia pentru literatura si arta “Regele Carol II”, 1934 (pag. 42)# “E comun tuturor oamenilor cu adanca vieata interioara idealul de a face spiritul sa patrunda in carne. E una din constantele vointei de a fi om aceasta de a voi sa dai semnificatii materiei brute din tine. Si intr’adevar, daca spiritul nu reuseste sa patrunda in carne, daca vointa mea libera nu se poate insera in biologie, daca absurditatile si excesele omului nu pot deveni ereditate, – atunci lucrurile nu servesc la nimic.” #Constantin Noica, “Mathesis sau bucuriile simple”, Fundatia pentru literatura si arta “Regele Carol II”, 1934 (pag. 78)#

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000