Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Cand tacerea raspunde tacerii

Cand tacerea raspunde tacerii

klaus iohannis Cand tacerea raspunde tacerii
klaus iohannis
S-a intamplat sa fiu sambata, imediat dupa pranz, la Bookfest, unde am participat la lansarea traducerii romanesti a ultimului roman al lui Michel Houellebecq. Asa se face ca am fost acolo la aparitia presedintelui Iohnnis, venit sa-si lanseze propria carte, ”Primul pas”. N-am asistat la lansarea propriu-zis, dar am fost de fata la intrarea presedintelui in incinta de la Romexpo. El intra cand eu ieseam. M-am oprit, fireste, din drumul meu si am privit trecerea presedintelui Iohannis si a insotitorilor sai pe culoarul dintre standuri. Am citit cateva relatari de presa de la eveniment si, marturisesc, sunt contrariat. In general, s-a spus ca presedintele a fost intampinat cu aplauze. Poate ca nu acolo unde eram eu ci poate ca nu aproape de mine, caci ceea ce am auzit eu cand a aparut presedintele Iohannis in incinta Bookfest, a fost o lunga si respectuoasa tacere. Presedintele a intrat in pavilionul Bookfest-ului printr-o usa laterala. Presa il astepta chiar acolo, bineinteles. Intregul grup, compus din presedinte alaturi de sotia sa, cameramanii si fotografii din fata lor care, inaintand cu spatele, il filmau si il fotografiau continuu, garzi, aghiotanti, consilieri si caratori de genti in urma sa, a fost insotit de tacere si priviri curioase in drumul sau prin fata standurilor diverselor edituri pentru a ajunge la cel al Editorii Curtea Veche. Oamenii, fireste, se dadeau la o parte din calea grupului. Ramaneau de-o parte si de alta, priveau, multi dintre ei ridicau telefoanele mobile pentru a fotografia ori filma - dar toata lumea tacea asurzitor. Nimeni nu aplauda si nimeni nu protesta. Nimeni nu se bucura si nimeni nu injura. Lumea se uita, pur si simplu – alb absolut! Presedintele, cu chipul scaldat de lumina camerelor tv, zambea in dreapta si-n stinga. Pasea incet, mindru-vertical, in costumul sau impecabil. Poate ca la standul Curtea Veche sa fi avut parte de o primire ceva mai animata - ma gandesc ca acolo este normal sa se fi aflat fanii sai. Pana la standul unde si-a lansat cartea, insa, nu! Tacere totala. In orice caz, chiar si presa binevoitoare la adresa presedintelui Iohannis a raportat cam 350 de persoane prezente la lansare. Va amintiti lansarea celeilalte carti a dlui Iohanis, ”Pas cu pas”? A avut loc pe 19 noiembrie 2014, in pavilionul cel mare de la Romexpo, acolo unde se organizeaza in fiecare toamna Tirgul de carte Gaudeamus. Atunci, entuziasmul starnit de aparitia presedintelui abia ales a fost enorm. O energie aproape vizibila cuprinsese intregul pavilion circular. Cateva mii de oameni au tinut sa fie de fata. Aplauze, urale, ovatii! Fotografii ale evenimentului se pot gasi si azi pe Internet: vedem zeci de maini care intindeau cartea spre presedinte pentru autograf, vedem, de sus, o adevarata mare de oameni stand dispusi concentric in jurul omului care, asezat pe un jilt, decisese sa nu plece pana nu semneaza cartile tuturor celor care vor, vedem o inghesuiala vesela, cordiala, zambete si imbratisari. Nu poti sa nu sesizezi diferenta enorma dintre atmosfera lansarii primei carti si atmosfera lansarii celei de-a doua. Doar 6 luni mai tirziu. Nu-mi spuneti ca e normal, ca sa banalizati observatia mea, pentru ca nici eu nu spun ca e anormal. Ma intreb, doar, daca nu cumva din ce in ce mai multa lume raspunde tacerilor prezidentiale cu tacere. Oare presedintele Iohannis s-a gindit vreodata ca, tacind, obtine de la poporul sau acelasi gen de reactie? De fapt, cred ca nimeni nu stie deocamdata ce vrea acest presedinte de la propriul mandat. In afara de faptul ca a inceput sa-i creasca o statuie in sine insusi, e dificil de intrezarit altceva. Eu, de pilda, cred ca principala lui grija de cind a ajuns la Cotroceni este sa nu cumva sa semene cu Traian Basescu. Nu zic ca este o idee proasta – orice presedinte trebuie sa isi gaseasca rapid profilul propriu, in diferenta cu predecesorii. Mai ales ca, votandu-l pe el si nu pe Ponta, poporul a optat clar pentru o alta stilistica decat cea a ”bataliei” – cuvant patologic de drag primului-ministru. Dar, daca preocuparea principala a acestui presedinte este stilul, iar el gaseste cu cale sa o rezolve tacand si tinandu-se departe de trebile tarii, atunci avem cu totii (noi, nu el!) o problema. Mare! In doua vorbe, problema este ca se intoarce Ponta. Si imensa masa de romani, care l-a votat pe Iohannis anume ca sa nu vina Ponta, va fi direct pacalita. Nu stiu ce optiuni politice are, de fapt, presedintele. Tind sa cred ca este un nostalgic uselist, dar care stie ca fosta alianta anti-Basescu nu se mai poate reface. Cred ca este prins intre o non-realitate pe care o ia drept realitate, fiindca i se pare mai simpla (o competitie cu Basescu sau, macar, cu umbra sa) si o realitate pe care refuza sa o vada, fiindca i se pare mai complicata (o competitie cu PSD si Ponta). Cert este ca presedintele Iohannis are despre Ponta o parere cu mult mai buna decit am eu si despre Basescu o parere cu mult mai proasta decit am eu. Dar nu potrivirea parerilor noastre conteaza. Conteaza ce face presedintele pentru tara lui. Ca tace, ok. Sa taca. Dar, in afara de taceri, mai face ceva? In planul politicii interne, presedintele Iohannis ar trebui sa aiba o prioritate clara, cu doua obiective: inlocuirea guvernului Ponta si consolidarea PNL. Ne-a anuntat, insa, ca nu se baga in nici una dintre aceste chestiuni. Bun, sa zicem ca presedintele nu face politica de partid (ceea ce e si o timpenie si o ipocrizie). Atunci, presedintele ar trebui sa asume teme institutionale majore, de anvergura strategica. Sa faca ceva in privinta defrisarilor, de pilda. (Nu-mi spuneti ca retrimiterea unei legi in Parlament si punerea chestiunii pe agenda unui CSAT de peste o luna sint actiuni prezidentiale pe masura intensitatii temei, va rog!) Sau, sa faca ceva in privinta educatiei (doar a fost profesor). Sau, sa asume un proiect de descentralizare si reorganizare administrativ-teritoriala a tarii, plus o reforma institutionala a administratiei locale (doar a fost primar de mare si frumos oras ardelean). Sau sa genereze o majoritate parlamentara dar si solutii legislative valide pentru noi legi electorale (ca a promis in 2014, dupa scandalului din votului din diaspora). In fine, ar trebui sa asume ceva, o tema, un proiect, o idee a lui de care sa ne convinga pe toti! Consultarile la doua luni cu niste partide care una-i zic lui la Cotroceni si alta fac in Parlament nu pot insemna, totusi, leadership prezidential. Nu vorbesc deliberat despre politica externa, din simplul motiv ca dl presedinte nu exista, inca, in aceasta materie. Mai asteptam. Nu vorbesc nici despre indatorirea suprema a oricarui presedinte dupa aceasta Constitutie, aceea de a veghea la independenta si echilibrul puterilor in stat, pentru ca imi dau seama cit este de dificil oricui in Romania de azi, cu romanii de azi, sa tina in echilibru aceasta complicata ecuatie. Vorbesc despre lucruri simple, concrete, usor de urmarit public, in care presedintele isi poate exprima gindirea plenar. Nu vad nimic. Inteleg ca reticenta sa de a se implica transparent in ceva anume vine si din dorinta de a nu i se reprosa ca seamana cu Basescu. Bun. A reusit. Sa-l felicitam! Nu seamana cu Basescu. Si? In incheiere, vreau sa fac o precizare, ca sa fie clar de pe ce pozitie vorbesc: l-am votat pe Klaus Iohannis in 2014 atit in turul 1, cit si in turul 2. Am scris aici articole in favoarea lui, contrastand putin cu atmosfera generala a ziarului. Am fost fericit la culme cand l-am vazut presedinte. Daca astazi s-ar repeta alegerile prezidentiale cu aceiasi competitori ca in noiembrie trecut, tot cu Iohannis as vota in ambele tururi. Dar in fata noastra nu mai este 2014, ci 2016. Abia atunci ne vom da seama cum a fost primul pas al presedintelui Iohannis.

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000