Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Biografia si destinul lui Octavian Paler

Biografia si destinul lui Octavian Paler

strong>"E o rana in scandura usii unde-am batut si n-a raspuns nimeni. Deschideti usa cu grija, sa nu loviti rana cu cheia", spune Octavian Paler in "Definitia usilor inchise". Cand rostim numele lui Paler, gandul se duce la domnul acela de o rara distinctie, pe al carui chip se citea o adanca tristete.

Octavian Paler: "A te bate cu morile de vant facand calcule, gandindu-te la riscul ca poti sa pari ridicol, transforma sublimul in stupiditate"

Domn care, impreuna cu Ion Cristoiu si Mihai Gadea, realiza la Antena 3 o emisiune asteptata, seara de seara, cu sufletul la gura. Mai tarziu, am inteles pricina tristetii si sensul vorbelor sale: "Ceilalti lupi m-ar sfasia daca ar sti ca urletul meu e in realitate un plans".

BIOGRAFIE SI DESTIN
"Ce las in urma mea, un destin sau o biografie?" - iata intrebarea rostita de Octavian Paler. Întrebare pe care multi si-au pus-o, la vremea lor, dar putini i-au dat raspuns. Autorul "Vietii pe un peron" este, cu siguranta, unul dintre acestia. Pana la un punct, viata sa nu difera de viata celor din generatia careia ii apartine. Au fost, in ceea ce il priveste, anumite date care i-au conferit un contur aparte, inconfundabil.

Octavian Paler s-a nascut la 2 iulie 1928, in localitatea Lisa din judetul Fagaras (azi, judetul Brasov). În 1937 a absolvit scoala primara in satul natal, fiind admis la Liceul Spiru Haret din Bucuresti. Cu numai o saptamana inainte de a absolvi clasa a VII-a, are un conflict cu directorul liceului, George Serban, fratele mamei sale. Este obligat sa se mute la Liceul Radu Negru din Fagaras. Peste un an absolva liceul, fiind declarat "Promovat cu lauda", dintr-o clasa cu 44 de elevi. Examenul de bacalaureat il va trece la Sibiu. Urmeaza, simultan, cursurile Facultatii de Litere si Filosofie si cele ale Facultatii de Drept din Bucuresti.

Peste ani, va evoca, nu fara doza inerenta de nostalgie, aceste vremi: "La 19 ani am fost in stare sa dorm pe ziare, in prag de iarna, in Gara de Nord, fara sa ma sinchisesc de riscuri. Reusisem la admitere la toate cele trei facultati unde dadusem examen, dar, tot asteptand deschiderea cursurilor, nu m-am dus acasa. Apoi am amanat, din motive de economie, mersul la Lisa pentru vacanta de Craciun. Locuiam, provizoriu (c``est le provisoire qui dure), pe Strada Tufelor, cum se numea atunci. Coana Veta, originara din Liasa, imi oferise posibilitatea sa fiu al treilea chirias in singura ei odaie. O camaruta in care incapeau doua paturi".

În perioada 1965-1985, Octavian Paler a ocupat diverse functii de conducere in sistemul presei: vicepresedinte al Comitetului de Radiodifuziune si Televiziune (1965-1970); redactor-sef al cotidianului Romania libera (1970-1983). Între anii 1974-1979 este membru supleant al CC al PCR, iar in perioada 1980-1985 este deputat in Marea Adunare Nationala. În ultima perioada a regimului ceausist, Octavian Paler devine "indezirabil", din cauza atat a criticilor la adresa politicii interne, cat si optiunilor sale pro-occidentale. Îi este stabilit domiciliu fortat si i se interzice, totodata, sa se manifeste in viata literar artistica.

Imediat dupa decembrie 1989, Octavian Paler va socoti de datoria sa sa se afle in miezul evenimentelor culturale si politice. Este membru fondator al Grupului de Dialog Social si are o prezenta redutabila in presa libera, in primul rand prin editorialele si lucrarile sale de pozitie civica, democratica. În ultimii ani de viata este tot mai dezamagit de prestatia clasei politice si, in general, a celor in care investise incredere, fara a-si vedea confirmate asteptarile.

"Ma ingrozesc - a marturisit el cu putin inaintea sfarsitului - ura, rautatea, placerea de a ridica stalpi ai infamiei si de a azvarli cu pietre". Si, ceva mai departe: "Observ ca se discuta despre infern cu aerul ca ne-am afla intr-un semi-paradis, intr-un purgatoriu. Oare se minte, azi, mai putin decat inainte?". Moare la 7 mai 2007, cu doua luni inainte de a implini 81 de ani.

Dar daca biografia lui Octavian Paler s-a intrerupt pe neasteptate, destinul operei ramane deschis. Dupa cum deschise raman si intrebarile sale esentiale: "Ce ne mai solidarizeaza azi?" sau: "Mai exista vreo valoare pe care s-o respectam? Mai exista ceva neatins de ura, de disolutie, ceva care sa nu te faca sa te simti insuportabil de singur?".

METAFORA SI SIMBOL
Despre romanul "Viata pe un peron", aparut in 1981 si care vede lumina tiparului in noua serie a colectiei "Biblioteca pentru toti", a pronuntat consideratii demne de toata atentia criticul Daniel Cristea Enache, autor al unui remarcabil volum de convorbiri cu Octavian Paler: "Viata pe un peron" nu face exceptie de la regula stratificarii epice si supraetajarii simbolice. Pe un plan redus al intrigii, scriitorul inalta o constructie speculativa in al carei labirint urmeaza sa intram.

Doua personaje, un barbat si o femeie, se intalnesc intr-o gara parasita, uitata de lume si de trenurile pufaind linistitor. (...) Romanul lui Ocatavian Paler rastoarna perspectiva, construind si analizand cu atentie doua personaje, ca sa poata privi, prin ele, lumea".

De fapt, trenul este mai mult decat un personaj, este o metafora si un simbol in jurul caruia se oranduiesc, deopotriva, viata si visele celor doua singuratati paralele, personajele cartii. "Închipuiti-va ca intr-o zi ar fi venit un tren si n-am mai fi avut putere sa ne urcam in el. L-am dorit prea mult, l-am asteptat prea mult. Ne-am epuziat in asteptare si nu ne-a ramas nici o picatura de energie pentru a ne bucura de sosirea trenului asteptat.
Numai ca ne-am fi simtit striviti de o mare tristete, amintindu-ne cat am visat trenul acela care acum pleaca fara noi. Si ce-am fi putut face dupa plecarea trenului? Singura noastra sansa ar fi fost sa ne uitam dupa el, sa uitam de toate, sa dormim, iar cand ne trezeam, cu ultimele noastre puteri, sa asteptam alt tren..."

Este, insa, Octvian Paler un scriitor care a pierdut trenul vietii? Nicidecum. Mai drept ar fi sa spunem ca mai fiecare cumpana de viata a omului s-a convertit intr-o biruinta a scrisului sau. S-a inarmat cu rabdare, mai ales, cu puterea de a trece peste amaraciunile marunte ale vietii.

În felul sau, "Decalogul" este un mic tratat de morala aplicata, pe care Octavian Paler l-a scris pentru sine si pentru semenii sai: "Prima porunca: Sa astepti oricat./ A doua porunca: Sa astepti orice./ A treia porunca: Sa-ti amintesti, in schimb, orice. Nu sunt bune decat cele care te-ajuta sa traiesti/ A patra porunca: Sa nu numeri zilele,/ A cincea porunca: Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata./ A sasea porunca: Repeta ca nu exista pustiu.

Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim./A saptea porunca: Nu pune in aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu. Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa se apere singur./ A opta porunca: Daca gandul asta te ajuta, nu evita sa recunosti ca speri neavand altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic./A noua porunca: Binecuvanteaza ocazia de a-ti apartine in intregime. Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist./ A zecea porunca: Aminteste-ti ca paradisul a fost, aproape sigur, intr-o grota".

Acesta este decalogul unui om care a stiut sa astepte, cu intelepciune, alegand, cu mare cumpatare, intre esential si efemer, intre aventura de dragul aventurii si puterea de a arde pentru un ideal. Si, mai ales, sa astepte, cu rabdare, un alt tren: "Viata insasi este o succesiune de trenuri intre nastere si moarte... un peron unde te zbati sa ocupi un loc inr-un tren...".

DON QUIJOTE NU FACE RATING!
"Omul - scrie cu tristete Octavian Paler - a intrat intr-o era a tehnoidolatriei, nu mai stapaneste el tehnica, ci tehnica il stapaneste pe om. Omul are numai iluzia ca vorbeste cu lumea intreaga la calculator. El e de fapt singur". Iata cuvinte pe care nici un individ bine insurubat in universul supratehnicizat si ultraalgoritimizat nu le va primi decat cu un zambet condescendent. Cu toate acestea, pentru Octavian Paler - iubitorul de carte, de oameni si de intelepciune, exista un personaj salvator.

Nu este un erou, decat daca dam termenului un alt inteles decat cel demonetizat de telenovele si filme horror. Este Don Quijote: "Acest batran Don Quijote, care pare bun de dus la azil, rezolva, daca ne gandim bine, cea mai insemnata problema a filosofiei: restul vietii". Si autorul acestei nesperate intalniri continua pe un ton egal cu sine si in deplin acord cu masura tuturor lucrurilor: "Acest batran caraghios ne invata, daca nu ne repezim sa ne amuzam de forma in care o face, ca esentialul in viata este sa ai o convingere".

Convingeri care nu inseamna, neaparat, simple marote sau idei primite de-a gata: "Esentiale sunt telurile pe care ni le-am propus. Nimeni nu l-a putut opri pe Don Quijote sa ia cu asalt morile de vant. Nici rasetele, nici realismul celorlalti. Nu cunosc un exemplu mai clar ca poti sa fii un mediocru, ca o viata poate fi implinita nu numai printr-o reusita, ci si printr-un esec".

Despartirea de aspiratiile meschine si de lipsa de ideal pe care vremile profitului cu orice pret le-au impus este totala si definitiva: "Va inselati, cred eu, daca va inchipuiti ca dragostea cavalereasca mai e un subiect interesant intr-o vreme ahtiata de pornografie. Lumea vrea sa auda barfe deocheate, secrete de alcov, nu tiradele unui batran nu prea zdravan la minte, care umbla dupa naluci. Ca sa folosesc o expresie la moda, Don Quijote "nu face rating". E doar celebru.

Romanul lui Cervantes e "citat", nu "citit". Tocmai de aceea, nu oricui ii este dat sa fie un Don Quijote: "A te bate cu morile de vant facand calcule, gandindu-te la riscul ca poti sa pari ridicol, transforma sublimul in stupiditate".

S-a vobit indelung despre pesimismul lui Octavian Paler. El insusi recunostea: "Pesimismul este modul meu de a nu accepta sa nu judec normal o anormalitate". Este, insa, Octavian Paler un pesimist innegurat, fara orizont? Mai degraba inclin sa il cred a fi un mizantrop bine temperat, care refuza ispita facila a clipei, dand, astfel, castig reflectiei lucide a "spectatorului angajat": "Daca nu pot sa fac istoria, o indur".

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000