Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Ana Aslan, printre FEMEILE care au schimbat DECISIV istoria lumii

Ana Aslan, printre FEMEILE care au schimbat DECISIV istoria lumii

Ana Aslan

 Ana Aslan, printre FEMEILE care au schimbat DECISIV istoria lumii
8 femei care au schimbat istoria lumii şi vieţile oamenilor prin ştiinţă. Printre ele, o româncă!

Trebuie să recunoaştem că, de-a lungul istoriei, puţine femei au reuşit să se impună într-o lume organizată prin excelenţă de către bărbaţi.

Dificultatea cu care reprezentantele sexului frumos au încercat să remarce a fost şi mare în cadrul unor domenii precum sunt cele ştiinţifice.

Cu toate acestea, au existat (şi încă mai există) femei care şi-au adus o contribuţie importantă la crearea lumii în care trăim astăzi cu toţii. Printre cele mai importante figuri feminine din lumea ştiinţifică s-au remarcat personalităţi precum: Rosalind Franklin, Lise Meitner, Frances Kelsey, dar şi românca Ana Aslan.

Noi vă propunem să aflaţi poveştile a opt dintre cele mai cunoscute cercetătoare pe care le-a dat până acum omenirea:

Hedy Lamarr (Hedwig Keisler, 1914-2000)

Puţină lume ştie că actriţa de origine austriacă a fost inventatoarea unui dispozitiv care a precedat sistemele de comunicaţie wirelles, folosite astăzi pe smartphone-uri, tablete sau GPS. Prototipul funcţiona cu ajutorul undelor radio şi folosea salturile de frecvenţă pentru a bloca interceptarea informaţiilor transmise.

Deşi Lamarr şi-a donat invenţia Marinei Americane, aceasta nu a utilizat-o în luptele din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. De-abia în anii '50, ideea lui Hedwig Keilser a fost reluată în considerare, ea stând la baza dezvoltării sistemelor de comunicaţie wirelles pe care noi le folosim astăzi.

Beatrix Potter (1866-1943)

Deşi a fost cunoscută ca autoare de poveşti pentru copii, Beatrix Potter a reuşit să se remarce, cu rezultate foarte importante, şi în domeniul botanicii. În mod special, ea a studiat micologia (ramură care se ocupă cu studiul ciupercilor), fiind primul cercetător britanic care a emis ipotezele conform cărora lichenii sunt organisme simbiotice, iar fungii se reproduc prin intermediul sporilor.  Ultima dintre teorii a fost respinsă la scurt timp după ce a început să fie vehiculată în lumea ştiinţifică.

Dorothy Hodgkin (1910-1994)

La şcoala unde a învăţat, ea fost una dintre cele două fete cărora li s-au permis să se alăture băieţilor la cursurile de chimie. Mai apoi, ea a fost admisă la Universitatea din Oxford, unde a studiat cristalografia cu raze X, o tehnică care fusese inventată destul de curând. Cu ajutorul acesteia, Dorothy a reuşit să determine structura penicilinei, a insulinei şi a vitaminei B12. Aceste realizări i-au adus Premiul Nobel pentru Chimie, în anul 1964.

Rosalind Franklin (1920-1958)

Cercetătoarea din SUA a pus bazele unui laborator, în cadrul căruia a reuşit să obţină imagini de foarte bună calitate ale structurii ADN-ului uman. După ce, vreme de mai bine de un an, a realizat calcule matematice, care să o ajute să-şi fundamenteze teoriile, savanta a putut demonstra că acidul dezoxiribonucleic are forma unui dublu helix.

Deşi nu avea permisiunea lui Rosalind, Maurice Wilkins, colega ei de laborator, a arărat rezultatele obţinute pe baza studiului lanţurilor de polinucleotide biologilor James Watson şi Francis Crick. Aceştia din urmă au publicat o serie de articole ştiinţifice despre noua descoperire din domeniul geneticii, menţionând contribuţia lui Rosalind Franklin doar într-o notă de subsol. În 1962, la patru ani după moartea savantei, cei doi au fost recompensaţi cu Premiul Nobel pentru "realizările" pe care le-au avut.

Lise Meitner (1878-1968)

A fost un cercetător specializat în radioactivitate şi fizică nucleară.  Din cauza faptului că era femeie şi, mai mult decât atât, era evreică, ea a fost exclusă din laboratoarele unde a lucrat şi a fost nevoită să-şi continue cercetările în subsolul casei în care locuia. Împreună cu chimistul german Otto Hahn, Lise descoperă că, atunci când sunt bombardaţi cu neutronii, atomii se dezintegrează, rezultând o energie, pe care savanta a denumit-o "fisiune nucleară".

În anul 1938, Lise Meitner este obligată de autorităţile naziste să emigreze în Suedia, însă colaborarea cu Hahn nu încetează aici. Chiar şi aşa, în 1944, când Hahn este recompensat cu Premiul Nobel pentru descoperirea fisiunii nucleare, cercetătoarea de origine iudaică este trecută cu vederea.

Dr. Frances Oldham Kelsey (1914-2015)

În 1960, la doar o lună după ce a fost angajată în cadrul Administraţiei de Alimentaţie a SUA, lui Frances i s-a cerut să investigheze efectele pe care le poate avea thalidomida asupra femeilor însărcinate. Până atunci, această substanţă era folosită drept tratament pentru combaterea stării vomitive a tinerelor care urmau să nască.

În urma cercetărilor pe care le-a realizat, Frances Kelsey a putut demonstra că thalidomida este extrem de periculoasă pentru gravidă, dar mai ales pentru făt. Prin urmare, substanţa a fost interzisă pentru utilizare în SUA, deşi în alte ţări din lume peste 10.000 de copii s-au născut cu malformaţii, datorită faptului că mamelor lor le-a fost administrată thalidomidă.

Marie Curie (1867-1934)

De origine poloneză, Maria Sklodowska a fost fiica unui pianiste şi a unui profesor de fizică şi matematică.  În 1891 Maria plecat la Paris pentru a urma cursurile de fizică şi de matematică de la Sorbona. În 1893 îl cunoaşte pe Pierre Curie, cel care avea să-i devină soţ un an mai târziu. Căsătoria dintre cei doi avea să marcheze şi startul unui parteneriat profesional a cărui reuşite s-au dovedit de o însemnătate mondială, în special descoperirea poloniului, numit aşa de Marie în onoarei patriei natale, şi a radiului.

După moartea soţului său, într-un accident de trăsură, în 1906, Marie Curie i-a preluat postul de profesor la Universitatea Sorbona. Şi-a continuat munca, iar după câţiva ani a reuşit izolarea radiului. În 1911, drept apreciere, a luat Nobelul pentru Chimie.

Anii de studiu asupra elementelor radioactive au explus-o la o cantitate mare de radiaţii, care s-a manifestat, în ultimii ani de viaţă, sub forma unei maladii similare leucemiei. În 1934 a fost nevoită să se interneze la sanatoriul din Haute-Savoie din cauza stadiului avansat al bolii. Marie Curie a murit în vara aceluiaşi an, pe 4 iulie.

Ana Aslan (1897-1988)

Medic român specialist în gerontologie, academician din anul 1974 şi director al Institutului Naţional de Geriatrie şi Gerontologie, Ana Aslan a evidenţiat importanţa procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă, aplicând-o pe scară largă în clinicile de geriatrie, sub numele de "Gerovital" sau "Vitamina H3". Produsul a fost realizat pentru prima dată în anul 1952, fiind brevetat mai apoi în alte peste 30 de ţări. În acelaşi an ia fiinţă Institutul Naţional de Geronto-Geriatrie „Dr. Ana Aslan”, primul institut de geriatrie din lume.

Ana Aslan a fost una dintre femeile extraordinare ale României, un nume care a fascinat mii de oameni în întreaga lume. Un doctor ce a inventat leacul pentru tineretea vesnică. Dar dincolo de laboaratoare si celebritate, încercăm să descoperim omul Ana Aslan. O persoană discretă, retrasă, ce si-a tinut viata personală departe de ochii lumii.

Charlie Chaplin, Mao Zedong, Pablo Picasso, JF. Kennedy, Winston Churchill, Yaser Arafat. Acestea sunt doar câteva dintre personalităţile care au apelat la elixirul tinereţii „Made in Romania”. Gerovital H3 este un medicament autohton conceput de Ana Aslan.

Regele Arabiei Saudite, Mareşalul de Gaulle, regele Marocului, Mareşalul Tito, Mareşalul Fanco, Miguel Asturias, Somerset Maugham, Indira Ghandi, preşedintele Suharto, din ceea ce ştiu eu, şi au fost mai mulţi, Caludia Cardinale, Salvador Dali, de la care primise o dedicaţie pe prima pagină a unei cărţi, un Don Quijote...”, enumeră fosta asistentă a Anei Aslan, Dr. Theodora Poli Bărbulescu.

Alţii trimiteau avionul personal pentru a o aduce pe Ana Aslan la ei acasă. Teodora Poli Bărbulescu a fost asistentă sa personală şi a cunoscut îndeaproape pe câţiva dintre pacienţii ei celebri.

„Mi-a povestit de Artistotel Onasis, l-a avut pacient, sau mai bine zis, Oanasis i-a trimis şi avionul şi a mers pe insula Scorpio să îl vadă. Avea mult farmec. Pe Claudia Cardinale am cunoscut-o personal şi eu. A locuit la noi, la Otopeni, venise la tratament cu soţia lui Giuliano Gema ”, povesteste ea.

Profesoara, aşa cum îi spuneau apropiaţii Anei Aslan, era o femeie dedicată muncii sale şi foarte strictă cu toţi colaboratorii.

„Sunt momente din viaţă pe care mi le aduc aminte... începutul la medicină. De plidă faptul că mama nu voia deloc să fac medicină şi ca să o conving 3 zile nu am nu am apărut la masă, nu am mâncat”, spunea Ana Aslan într-un interviu.

A înfiinţat şi a condus primul Institut de Geriatrie din lume, la Otopeni. Puţină lume ştie însă cum era femeia care a găsit leacul împotriva îmbătrânirii.

„Iubesc natura, în special marea, florile. Şi în afară de natură îmi place arta. Arta, în special pictura, am un simt deosebit al culorii şi mă pasionează culorile” - asa se descria Profesoara.

„În faţa pacientului obisnuit, Ana Aslan nu mai era celebritatea presată de program, de solicitări, de proiecte. Timpul se oprea în loc pentru ea în încercarea de a aduce o uşurare suferinţei”, spune Theodora Poli Bărbulescu.

„Îmi plac oamenii, deşi am fost de multe ori neînţeleasă de oameni. De multe ori, când am cunoscut pe cineva, mă interesează, mă interesează viaţa din ei şi evoluţia lor în viaţă”, spunea Ana Aslan.

„Să menţii disciplina nu ai decât un singur sistem: Să fii sever!”, spune Constantin Bălăceanu-Stolnici despre Ana Aslan.

„Exigentă cu colaboratorii, dar exigentă mai ales cu ea însăşi”, adaugă fosta asistentă a Profesoarei.

„Pentru multă lume era o persoană introvertită. Fiind alături de dumneaei atâţia ani de zile, mi-am dat seama de ce. Era o metodă de a se apăra”, povesteste Dr. Dinu Sarafoleanu, doctor personal şi prieten al Anei Aslan.

Doctorul Dinu Sarafoleanu a fost alături de Ana Aslan timp de 8 ani. A fost medicul său personal, dar şi prieten de nădejde. Ştie cât de aranjată era Profesoara.

„O mână de om, pentru că era filiformă, de o sobrietate impecabilă, întotdeauna foarte bine şi cu gust îmbrăcată”, povesteste el.

„Era de o mare feminintate şi printre multe altele era şi această grijă a aspectului. Deşi era o persoană în vârstă era tot timpul bine îmbrăcată, elagantă, parfumată şi avea o coafeză care venea în fiecare zi să îi aranjeze părul”, spune Constantin Bălăceanu-Stolnici.

„Era o apariţie decentă, nestrigatoare la cer, sobră şi cu foarte multe elemente moderne”, adaugă el.

În ceea ce priveşte vestimentaţia, Ana Aslan arăta impecabil. În garderobă avea numai haine de firmă, iar pe unele le comanda din Italia.

„Spunea: eu când eram tânără îmi dădeam salariul de internă pe o lună pentru o rochie frumoasă. Se coafa în fiecare zi, până în ultimul moment a avut o ţinută impecabilă, se îmbrăca cu precădere de la o casă de modă de la Milano. Foarte exigentă cu ţinuta colaboratorilor”, spune Theodora Poli Bărbulescu.

Ioana Preda a fost menajera Anei Aslan mai bine de zece ani. Ştie fiecare secret al profesoarei. De exemplu, era foarte atentă la siluetă.

„Carnea de vită era nelipsită. Se îngrijea foarte mult, nu se sătura nicoadata, când îi era foame zicea: dă-mi o bomboană. Ţinea la siluetă. O bomboană, atâta lua şi gata”, povesteste Ioana Preda.

„Ştia să mănânce bine, îi plăcea să mergă la marile restaurante, să comande mâncăruri de calitate, dar în acelaşi timp ştia să şi gătească. E adevărat că avea bucătarul ei, dar avea preparate pe care le făcea singură”, spune Constantin Bălăceanu-Stolnici.

„Dacă bucătarul greşea... o dată când îi făcea un rasol de peşte, îl aducea la masă, şi Profesoara spunea: L-ai fiert cu capac... peştele nu se fierbe cu capac”, spune Theodora Poli Bărbulescu.

„Întodeauna lua masa la 1:30 îmbrăcată, chiar dacă era singură la masă, cu o ţinută frumoasă, cu bijuterii, respecta acest ritual”, adaugă ea.

Deşi era o persoană mai degrabă rece, ştia să-şi răsplătească apropiaţii cu daruri.

Iar cei care o cunoşteau îi dăruiau mici statuete cu bufniţe. Profesoara Aslan avea o colecţie impresionată. Reprezentau talismanul ei norocos. Chiar dacă era un om de ştiinţă, avea destule superstiţii

„Avea o teamă de supranatural, de forţe care puteau să îi facă rău. Avea angajată o vrăjitoare, care era plătită de ea să o păzească de mijloace supranaturale. Respecta foarte mult din superstiţiile obişnuite. Niciodată nu se întorcea din drum. E drept că s-a întors odată din drum, de la Sinaia, şi era să moară”, spune Constantin Bălăceanu-Stolnici.

Ana Aslan şi a dedicat întreagă viaţă descoperirilor în domeniul geriatriei. Muncea către 12 ore pe zi, dar îi plăcea să fie şi mondenă. Juca cărţi, ascultă muzică şi mergea la spectacole de balet.

„Ştia să fie veselă, ştia să aibă un comportament social, ştia să îţi facă plăcere. Am văzut-o şi dansând, am văzut-o şi făcând glume, am văzut-o şi jucând cărţi, fiindcă era o mare jucătoare de bridge. Era o persoană foarte.. de salon”, spune Constantin Bălăceanu-Stolnici.

„Era peste octagenară şi urmărea cu un interes viu concursurile de patinaj artistic şi cele de gimnasitcă. Pentru că avea video player în acea perioadă, primele casete pe care şi le-a cumpărat au fost baletul Frumoasa din pădurea adormită cu Nureeev şi Ana Karenina”, spune Teodora Poli Bărbulescu.

Ana Aslan şi-a ţinut viaţa personală departe de ochii presei. Nu a avut copii şi nu a fost căsătorită niciodată. Apropiaţii spun că unul dintre motive pentru care nu a avut o familie este legat de muncă.

„Dăruirea cu care îşi îmbrăţişase profesiunea nu a lăsat loc înfiinţării unei familii”, spune fosta asistentă a Anei Aslan.

„Nu aş spune că era discretă, cei din jur, erau discreţi. Ea nu a ascuns niciodată legăturile pe care le-a avut. Dar cum îmi spunea odată : "Eu nu am avrut să mă căsătoresc că nu vreau să devin slugă la bărbatul meu... şi ce să fac, să îi cârpesc ciorapii?" A avut o viaţa personală cu personalităţi remarcabile. Unul dintre ei era profesorul Danielopolu. Nu o spun că o trăncăneală, ca un mahalagism, dar toată lumea ştia acest lucru. A avut o relaţie personală cu băiatul lui Duiuliu Zamfirescu. Cu care a avut o relaţie interesantă, pentru că ea reuşea, în relaţiile ei, să fie în foarte bune contacte şi cu nevestele lor. Era ca o particularitate a strategiei ei de a-şi organiza viaţa”, spune Constantin Bălăceanu-Stolnici.

Tratamentul dezvoltat de Ana Aslan aducea în România Socialistă venituri de 17 milioane de dolari pe an. Tovarăşa Elena Ceaşescu a fost mereu deranjată de popularitatea „Profesoarei”. Deloc întâmplător, ambele au primit în în anul 1974 titlu de academician. Dar pentru că a ajutat multe familii boiereşti, Ana Aslan a fost târâtă într-un proces îndelungat de către partidul comunist.

„Când ajungi să faci mai mult decât ceilalţi într-un domeniu oarecare eşti întodeauna suspectat. Ţi se cer din ce în ce mai multe probe că ai avut dreptate”, spunea Ana Aslan despre acea perioadă a vietii ei.

„Dacă studiezi evidenţa bolnavilor internaţi, a asistaţilor din căminul geriatrie, găseşti Catargii, Şuţu, Mihalache, Ghica. Le-a oferit adăpost tuturor şi mai târziu”, spune Theodora Poli Bărbulescu.

Într-un final, a fost achitată cu 5 luni înainte să moară.

„Ana Aslan s-a stins la 20 mai 1988 la Spitalul Elias. I s-au refuzat ultimele dorinţe, de a fi îngropată în cavoul Kalindero-Danielopolu, unde deja erau mama şi fratele ei şi un unchi. Şi dorinţa de a fi înmormântată cu preot. Ana Aslan era credincioasă. A fost adusă într-un calm mortuar de la Elias la Cimitirul Belu, unde a avut loc o ceremonie laică, adică într-una se cânta marşul funebru de Chopin.

Crucea de lemn a fost pusă de un anonim în mijlocul nopţii”, povesteste fosta asistentă a profesoarei.

Ana Aslan a creat primul medicament care amână îmbătrânirea. Toată viaţa a avut o singură frică: teamă de moarte. Tratamentul inventat de ea este însă nemuritor.

„Eu nu trăiesc în trecut. Eu în general trăiesc în prezent şi viitor. Nu mă gândesc la trecut, nici măcar nu îmi amintesc de trecut. Cred că altă trăsătură care m-a ajutat este aceea că nu regret nimic. Aşa am fost în viaţă şi aşa sunt acum. Nu regret nimic, nici lupta pe care am avut-o, nici că sunt singură, nimic! Da, eu aşa sunt!” - iată cuvintele cu care se descria Ana Aslan.


Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000