Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
La multi ani, Romania !

La multi ani, Romania !

centenar 1 decembrie romania

 La multi ani, Romania !
M-am nascut în comunism, am învatat si în comunism, si în primii ani de libertate. Pozitiile efemere ocupate în demnitatile de stat, dar mai ales viata mea de zi cu zi în România mi-au confirmat ca singura identitate neclintita pe care mi-o voi asuma întreaga viata este aceea de credincios român.

Am fost, sunt, ramân si voi muri un credincios român. Credincios profund patriei mele, si lui Dumnezeu – pavaza ultima a vietii noastre pe pamânt. Ca mine sunt multi români. De fapt, eu sunt precum cei mai multi români din tara mea. Miile de oameni, buni români, pe care i-am întâlnit mi-au întarit ideea ca fac parte dintr-un popor în care demnitatea nationala se afirma la fiecare gest interior si urla de fiecare data când trebuie luata o atitudine.

Românii sunt acei oameni care, când vorbesc cu dragoste despre tara lor, îsi ridica stima de sine mai mult decât oricând. Atunci sunt cetatenii determinati, înalti, aspri si curajosi, oameni care merg pâna la capat. Altfel, românii sunt oamenii blânzi, întelegatori si altruisti, plini de umor si de viata, pe care îi întâlnesti când te astepti mai putin: pe scara blocului, pe strada, la serviciu, la magazin sau în vacantele din strainatate.

Români despartiti, într-o Românie unita

Preocupati de grijile zilei, românii sunt si morocanosi, si nervosi, si tristi sau lipsiti de chef. Daca le-ai cauta privirea, ai vedea ca traiesc si simt la fel ca tine. Iar tu simti la fel ca ei. Nu trebuie sa le vorbesti românilor, ca sa vezi daca sunt români. Trebuie doar sa îi observi si sa vezi cât de aproape sunt de tine. Cât de aproape te simti, ca român în România. Este un sentiment care ne uneste în fiecare clipa, si nu stim asta. De aceea, trebuie sa ne spuna cineva, ca sa si realizam ce noroc avem, ca traim în tara noastra, si vrem asta. Cu bune si rele.

Unii sunt convinsi cu înversunare ca cine nu e de acord cu ei – în conversatiile despre politica, despre tara, despre întâmplarile cotidiene care angajeaza ideea de 'România' -, nu este un român atât de 'adevarat', cum doar ei cred ca sunt. Sau ca nu e deloc român. Fals: viata noastra personala, ada buna sau rea, cum reusim sa ne-o facem – cu opiniile pro sau contra referitor la un artist, sportiv, cântare?, scriitor sau politician român – nu are legatura cu ADN-ul nostru national românesc.

Suntem români în tot ce facem. Gândim în româneste, visam si iubim în româneste.

Cei mai multi români din diaspora îsi iubesc tara mai mult, abia dupa ce au plecat din România. Dorul de România este cel mai mare regret al vietii lor, care poate e mai împlinita financiar în tara care le gazduieste vietile.
Este Ziua Nationala a României. Este un lucru bun, un moment luminos, un reper sigur si de neclintit al identitatii noastre intime. Sa ne facem timp sa ne gândim la tara noastra, cu dragoste.

Pentru ca din dragoste de tara vrem sa ne crestem copiii aici, din dragoste de tara vrem sa calatorim prin România, din dragoste de ea stam în România, cei care am ales asta.

Tristul Centenar

100 de ani de cand jertfa a sute de mii de romani, al caror numar real nu il vom cunoaste niciodata, si forta unor lideri politici cu viziune, avand in frunte un mare Rege si, indraznesc eu sa spun, mai ales o mare Regina, au faurit Romania Mare.

Unde ne gaseste aniversarea acestui moment glorios?

Centenarul gaseste o societate romaneasca mai dizivata ca oricand intre cei care sustin valori europene, care vor o Romanie stat de drept parte a lumii democratice si captivii celor care le intretin supravietuirea precara in schimbul sustinerii neconditionate.

O societate divizata de propaganda ticaloasa care demonizeaza in tuse groase categorii intregi: sorosisti, multinationale, securisti etc. Asa cum in anii 90 erau demonizati studentii, intelectualii, barbosii si "ochelaristii".

Centenarul ne gaseste cu milioane de romani plecati unde au vazut cu ochii in cautarea unei sanse pe care acasa nu o mai gaseau. Unii, sansa unei vieti decente. Altii, sansa de a-si valorifica potentialul profesional amputat in Romania, asa cum au patit neurochirugii de la Colentina, victimele mandatului Firea.

La o suta de ani de la Marea Unire, Romania experimenteaza un exod comparabil doar cu cel sirian, adica al unei tari in razboi. Romania Centenarului isi pierde copiii, pe cei mai multi pentru vecie, alungati de disperare, de lipsa de sanse, de spectrul ratarii si al saraciei.

Centenarul ne gaseste in fata pericolului letal de a ne pierde statutul european si de a ne prabusi in timp din cauza asaltului disperat al cetelor de penali care vor sa sufoce legea si justitia doar pentru ca ei sa ramana liberi si cu prada, adica halci din Romania. Sa poata jefui in continuare pana cand nu va mai ramane nimic de jefuit.

Centenarul ne gaseste cu o Educatie care mai mult amputeaza mintile si sufletele copiilor in loc sa le dea aripi. Cu un sistem sanitar tot mai depopulat de medici, dar tot mai ros de microbi.

La vremea Centenarului, Granarul Europei candva importa mai tot ce mananca, de la malai, la carne, de la marar, la mere.

Si toate acestea pentru ca in locul marilor lideri fauritori de tara avem cete de pigmei. Unii ticalosi, altii doar impotenti, unii inteligenti si malefici, altii doar exceptional de prosti, unii prea comozi, aroganti sau prea slabi pentru a-si valorifica potentialul. Avem aproape tot spectrul, toate variantele de IQ luate cate ticalosie. Lipsesc doar cele luate cate viziune, vigoare si integritate.

Dar liderii aceia luminati erau produsul unei educatii, e drept nu neaparat romaneasca, dar in mod cert asimilata de generatii. Educatia celor mai multi dintre liderii actuali se masoara in fituicile emise de fabricile de diplome, in plagiate, in declaratii agramate, in crasa incultura. Si dupa chipul si asemanarea lor croiesc viitorul tarii.

O societate tinuta la nivelul cultural derizoiu al liderilor sai produce lideri tot mai derizorii.

In vara trecuta am avut ocazia sa urc pana la o stana din zona Muscel. Pe pajistea alpina se aliniau un sir de gropi. Am aflat ca sunt transeele ramase din Primul Razboi Mondial. Si m-am intrebat cutremurata cat sange a curs in acele gropi peste care acum pasim linistiti admirand splendoarea muntelui.

Suntem noi oare la inaltimea jertfei celor care au facut posibila Sarbatoarea de astazi? Ma tem ca nu.

Ziua Nationala, pe care o aniversam la 1 Decembrie, este un prilej de mândrie, bucurie si speranta pentru toti cei care gândim si simtim româneste!

Sa fim mândri ca suntem români! La Multi Ani, România! Îţi doresc ca românii să te facă din nou Mare.

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000