
Avem semne clare ca, in sfarsit, Romania are un mecanism eficient de lupta impotriva coruptiei. Pentru oamenii cinstiti din tara asta, ultimele condamnari rasunatoare si anchetele deschise recent de DNA sunt o enorma gura de oxigen. Succesul DNA e atat de mare incat tot ce-mi doresc acum e sa nu mai avem nevoie de el. DNA functioneaza ca un medicament foarte puternic aflat in postura de a vindeca un sistem lipsit de anticorpi. O societate sanatoasa e formata din grupuri de interese legitime capabile sa se autoreglementeze si sa-si pastreze membrii in zona activitatilor profitabile si legale. Azi, constatam ca DNA are rolul de a regla lumea fotbalului, piata asigurarilor, sectorul produselor din carne etc. Va fi din ce in ce mai complicat sa ne bazam pe DNA si pe judecatorii curtilor de apel pentru a igieniza toate sectoarele si domeniile de activitate din Romania. Va dura foarte mult si va ameliora boala, dar nu va intari organismul. Organismul se poate intari doar daca isi poarta singur de grija. In tarile occidentale, cu care ne place sa ne comparam, orice arestare la varful ierarhiei unui domeniu readuce in prim-plan si repune in discutie modul de functionare a organismelor care guverneaza activitatea in respectivul domeniu: persoane, reguli, proceduri, sanctiuni etc. Cei din domeniul respectiv, cei cu interesele legitime cele mai mari se strang si decid ce trebuie sa schimbe si sa faca ei si formele lor de asociere pentru ca situatia cu pricina sa nu mai apara in viitor. La noi, abordarea asta pare complet amortita. Membrii fiecarei bresle asista perplecsi la arestarea celor prinsi, unii se bucura, altii se tem, altii se supara, dar nimeni nu initiaza nicio schimbare. Situatia dezastruoasa din piata asigurarilor e cunoscuta de mult timp de cei din domeniu. Ei stiu foarte clar ce firme practica ce fel de preturi de dumping si ce practici incorecte perpetueaza in materie de RCA. S-a ajuns intr-o situatie in care toate firmele pierd masiv bani din pricina catorva, dar nimeni nu face nimic, la nivelul autoreglementarii pietei. Fiecare se da de ceasul mortii sa-si reduca expunerea si pierderile, adica ataca efectul, dar nimeni n-are curajul sa atace frontal cauzele si pe cei care le provoaca din sistem. La fel e si in fotbal, in sanatate, in piata produselor din carne, a celor de panificatie sau a alcoolului. Probabil si in multe altele. O cale de a curata economia si societatea e sa asteptam s-o faca procurorii si judecatorii. DNA s-a apucat serios de treaba asta, dar in ultimul an, odata cu schimbarea sefilor conform pactului de coabitare premier-presedinte, motoarele s-au redus considerabil. Dosarele grele care duc acum la sentinte definitive cu executare au fost incepute acum niste ani buni. Ritmul nu s-a pastrat si nu se va relua curand, pentru ca e descurajat de la varful DNA. Si chiar daca acest ritm ar putea spori, tot nu e cea mai buna cale de asanare. Preferabil ar fi sa curatam singuri padurea de uscaturi inainte sa se ajunga la defrisare. Una dintre cele mai mari piedici in reusita unui astfel de demers este, insa, tocmai sectorul care ar trebui sa promoveze public abordarea, piata media. La randul ei, e sufocata de abuzuri si de practici incorecte, chiar ilegale, cautionate, din pacate, de insusi organismul ei suprem de reglementare – CNA. Revine, deci, tot justitiei rolul de a ingenunchea monstrul, in cazul de fata, varanul, pentru ca restul pietei sa poata incepe sa respire un altfel de aer, iar noi sa avem acces la altfel de standarde jurnalistice. Pare ca orice formula de reglementare in care-si baga statul coada, prin numiri politice, e sortita esecului. Nu stiu daca o forma de autoreglementare exclusiv privata ar garanta succesul ei, dar, uitandu-ne la rezultatele actualului sistem, cred ca merita incercat. Revenim la vechea tema a locului si rolului statului intr-o societate si nu putem sa nu constatam ca, in cazul Romaniei, cu cat statul e mai implicat, direct sau indirect, intr-un domeniu, cu atat tot el, prin sistemul de justitie, are mai multa treaba acolo. Ambele capete ne costa din ce in ce mai mult. E un cerc vicios care ar trebui rupt. Pe de o parte, mediul privat si-ar putea asuma mai curajos si mai viguros autoreglementarea, iar pe partea cealalta, daca angajatii statului din sistemul de justitie si-ar face din ce in ce mai bine treaba, ar descuraja alti angajati ai statului sa le devina clienti.