Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Despre coruptie la misto

Despre coruptie la misto

coruptie romania

 Despre coruptie la misto
Argoul are viața lui ca și limba literară. Aici prefer limba vorbită, vie, mai puțin cea din indreptarele Academiei – ele redau o limbă muzeală, deja depășita la data apariției respectivei lucrări. Dacă IL Caragiale ar fi scris in limba impusă de Academia Romana la vremea lui azi nu il mai citeam. Din fericire a ascultat bine strada, cafenelele, peroanele  gărilor și de acolo deprins minunata lui limbă. Asta e una.

Doi. Scriind de la o vreme un roman cu personaje extrase din periferia lumii românești încerc să-îmi imi fac lecțiile, citesc pe hirtie si online- argou. Prefer dicționarele care se ocupă de el, firește. Descoperirile nu sunt puține. Am ceva experiență ta, am  copilărit în cartierele bucurestene Obor, Bariera Vergului. Am auzit mult argou, il inteleg. Imi place să folosesc cuvinte din argou pentru că sunt colorate, expresive, netocite. Am preferatele mele. Am folosit mult argou în două dintre romanele mele – Corpuri de iluminat și Moartea unui dansator de tango. Am făcut-o cu plăcere.

Unele cuvinte apar și dispar după existențe efemere. Altele au o lunga carieră, trec prin mai multe epoci și generații. Răspindirea lor în argou  ( și nu numai) depinde de fenomenul de care se atașeaza. Cărui fapt /fenomen corespunde un cuvint sau altul. De aici o constatare – cuvintele care descriu corupția in ultimii 26 de ani au căpătat o mare răspîndire și o diversitate de forme neasteptata – pe măsura generalizării corupției în nesfirșita tranziție a societații românești. Unele cuvinte nici nu existau inainte de 1989,  altele sunt mai vechi.

Exemplele sunt nenumărtate. Amintesc aici doar citeva. Incepem cu de neinlocuitul ȘPAGĂ și derivatele lui – șpăguitor, a șpăgui, șpăgar, a da/a lua șpagă. El are citeva surogate de mai puțin succes, mai vechi în limbă, dar și ele folosite  abundent.  Atotprezenta ȘPAGĂ e substitută uneori de – ciubuc, bacșiș, mită, șperț, peșcheș, plocon, etc. Lista e prea lungă -ca și imaginația celor implicați. Ei pot folosi orice cuvînt de fapt pentru a descrie șpaga – mai ales cind telefoanele sunt ascultate și nu trebuie sa se afle DNA-ul la ce se referă corupții care isi aranjeaza o șpagă, că iau sau că dau.

ȘPERȚ e un cuvînt mai  vechi, inlocuit parțial de șpagă dar sensul este același. Are și el derivatale lui – a da sperț, a lua șperț, a șperțui, șperțuială, sperțar.  CIUBUC – a da si a lua ciubur, ciubucar, a ciubucări. Cuvintul MITĂ- e folosit mai ales juridic, dar circulă binemersi in mediul interlop, printre politicieni, și e citat copios în gazete. MITA- a mitui, a lua/a da mită, mitangiu, mituit, BACȘIȘ – a da/a lua bacșis. Se folosesc și multe expresii echivalente – a mișca din urechi, a unge, a da dreptul, etc.

SPAGA nu e singurul cuvint care  face o o frumoasă carieră după 1989. Altul este PARANDĂRĂT ( unii scriu para-ndărăt). Raspunde intrebării mereu pusă de funcționarul corupt  – Mie ce-mi iese din asta !? Răspunsul este parandărăt-ul combinatiei, cîte procente primește ministrul sau primarul dintr-un contract pe care îl semnează. Se poate achita și in natură – preț de o vilă, o mașină, o bursă pentru copil la o universitate în Occident – nu doar în bani cash. Expresia am auzit-o in curtea scolii printre băieții mai mari care jucau barbut. Uneori partidele de barbut se terminau cu cuțitul. Acuzațiile find măsluirea zarurilor, trișat, etc. Cînd cineva ieșea din pușcărie, acolo, in curtea scolii la barbut, era locul de revedere in libertate. Asista adesea și un milițian. Rămînea mereu in picioare, lipit de cercul jucătorilor; Ei stăteau pe vine. Militianul licita citeodată. Nu indrăznea nimeni să îi ia potul atunci.  Mina aia era desigur măsluită, pentru ca milițianul să plece fericit. Era o formă inteligentă de a-i da dreptul. Parandărătul azi vrea să spună comision, procent din afacere. Ce se intoarce la acel functionar contra semnătura. Semnatura esta marfa cea mai scumpă pe piața  romanească. E  mai tare decît aurul și dolarul la un loc. E forma principală de a participa a birocratiei la fenomenul redistribuirii averilor, dar mai intii la facerea lor. Ocupația lor principală e dată de tehnicile de a cere și încasa parandărătul. De a-l ascunde de DNA și DIICOT. In Primaria Buzau sloganul preferat este – Nicio autorizație nu se dă fără parandărăt!  (VA URMA)



Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000